MERRY XMAS!

Sa aveti parte de toate cele minunate, inclusiv de sarmale, piftie, cozonac, cookies, turta dulce, colacei si alte chestii placute omului, precum si de cat mai multe cadouri frumoase din sacul grasanului barbos! :)

Be happy!

PEANUT BUTTER FUDGE

Problema principala cu acest fudge este ca nu are un echivalent in limba romana, definitia oficiala din dictionar (adoptata inclusiv de Google Translate) fiind aceea de "prostii" :)), noroc insa cu Wikipedia, care ne invata ca fudge-ul este o ruda apropiata a fondantului si a caramelului, diferenta fiind data de gradul de hidratare si temperatura la care este incalzit (un fudge are continut de apa mai mare, venind imediat dupa sirop in fazele zaharului).

Acestea fiind zise, pentru conformitate trebuie sa mentionez ca reteta de fata nu este exact un fudge by the book (adica nu presupune un sirop de zahar cu lapte sau unt incalzit pana la 112-115C, cand ajunge in faza soft ball), acest fapt neimpiedicand insa rezultatul sa fie absolut delicios si foarte apropiat de un fudge adevarat (ca cel de la Harrods, de exemplu :)), atat ca gust cat si ca textura si consistenta.

Ca sa va faceti o idee mai buna, acest fudge este foarte asemanator cu ciocolata de casa, fiind destul de moale dar si sfaramicios in acelasi timp, cam ca o caramea din aceea soft, care se sfarama usor daca o strangi intre degete, cat despre gust (destul de apropiat de dulce de leche, dar, desigur, cu o puternica aroma de arahide) va garantez ca acesta va impresiona pe oricine va veti indura sa omeniti cu aceasta minunatie de desert.

Reteta de fata este luata tot de la Joy of Baking (genial site-ul asta, va spun...) si este atat de simplu de facut incat acum doua zile, cand am dat intamplator peste ea pe la 1 noaptea, am decis imediat ca e musai s-o fac atunci, pe loc, decizie usurata si de faptul ca prepararea efectiva nu dureaza mai mult de 5 minute cu totul (fara exagerare), dar nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, ci doar sa cititi randurile care urmeaza si sa va convingeti singuri.

Ingrediente (pt o tava de 20x20cm, din care ies 64 de bomboane bite size)
- 250g de unt de arahide (orice marca, doar sa fie versiunea creamy, nu chunky)
- 230g de unt normal (plus inca o lingurita de unt topit pentru uns tava)
- 450g de zahar pudra
- 1 varf de cutit de sare
- 1 lingurita de esenta de vanilie (eu am folosit 2 pliculete de esenta naturala de Bourbon vanilla de la Dr. Oetker)
- optional puteti pune si o lingurita de scortisoara (eu o sa pun cu siguranta data viitoare)

Preparare (5 min + 1-2 ore pentru racire, preferabil peste noapte)
- tapetati o tava de 20x20cm cu folie de aluminiu (sau cu hartie de copt) si ungeti-o cu o lingurita de unt topit
- intr-un bol termorezistent puneti untul de arahide, untul normal si sarea si bagati-le la microunde (la putere maxima) pentru cca 2 min (puteti folosi si un bain marie, dar procesul va dura mai mult, cam 8-10 min)
- scoateti bolul din cuptorul cu microunde, mai amestecati putin in el daca nu s-a topit complet untul, apoi adaugati esenta de vanilie si zaharul pudra, amestecand constant, incat acesta sa se incorporeze perfect, fara cocoloase (ca sa va fie mai usor, puneti zaharul progresiv si amestecati cu un tel de sarma sau cu un mixer electric setat pe viteza mica)
- turnati amestecul in tava tapetata cu folie unsa cu unt, acoperiti tava cu o alta folie de aluminiu si lasati-o la rece (in frigider sau afara, daca e suficient de frig) cam 1-2 ore, dar preferabil peste noapte, ca sa se solidifice bine

- dupa ce s-a intarit complet, scoateti fudge-ul (care acum va arata cam ca o tableta de ciocolata de cca 2cm grosime) din tava si taiati-l in cubulete egale, de cca 2.5x2.5cm (adica o grila de 8x8; aici va sfatuiesc sa udati cutitul cu apa fierbinte din cand in cand, sa nu se lipeasca fudge-ul de el)

- pastrati bomboanele de fudge la rece si impresionati-va oaspetii cu acest desert senzational, care, va garantez, va fi cel putin la fel de bun ca si cum l-ati fi cumparat de la cofetarie.

Enjoy!

FRUIT CAKE, CEA MAI BUNA PRAJITURA DE CRACIUN

Daca la noi de Craciun mai toata lumea se indoapa in principal cu cozonaci, la ei, mai precis la anglo-saxoni, cu acelasi prilej se abuzeaza corespunzator de fruit cake si de eggnog. Si daca tinem cont ca  ambele sunt puternic alcoolizate, atunci intelegem mai usor de ce la noi de Craciun ne canta de lin, de ler si de iepuri jupuiti domnu' Hrusca (pe care nici cainele nu-l musca :)) iar la ei e mega veselie, cu Santa care vine in oras cantand Jingle Bells, tras de renul Rudolf cel cu nasul rosu (v-ati prins deja de unde vine treaba asta cu nasul, nu? :))

Deoarece am primit comanda ferma de eggnog din partea lui the lovely wife, va promit ca in curand vom avea si aceasta reteta postata pe blog, dar pana atunci sa ne ocupam putin de acest fruit cake, ca e graba mare, deoarece necesita o pregatire relativ indelungata si suntem cam la limita cu timpul daca vrem sa-l avem gata exact de Craciun.

De fapt pregatirea acestui cake nu este chiar atat de lunga, doar ca ultima etapa presupune ungerea sa de doua, trei ori pe saptamana, vreme de vreo doua saptamani, cu niste rom sau brandy (cate o cinzeaca pe tura), astfel ca pana la Craciun sa fie bine ambetat si placut omului (desigur, acest cake sare din schema desertului pentru copii, dar nu-i nimic, more for you :))

Practic, acest fruit cake este ca un fel de muesli bar on steroids, fiind atat de incarcat de nuci, fructe confiate si berries incat cauti cu lupa aluatul care le tine impreuna, chestie care-l face extrem de consistent, un cake mediu (facut in tava de 23cm) fiind de ajuns (lejer) pentru 15-16 persoane.

Si acum sa trecem la treaba, nu inainte de a multumi celor de la Joy of Baking pentru reteta, care a iesit exact ca-n poza :)

Ingrediente (pt 1 fruit cake de cca 1.5-2kg)
- 230g unt (la temperatura camerei)
- 220g zahar brun
- 3 oua mari
- 3 linguri de brandy sau rom negru (plus extra pentru uns cake-ul)
- sucul si coaja rasa de la o portocala
- coaja rasa de la o lamaie
- 65g migdale macinate (eu am dat prin mixer o mana de fulgi de migdale de la Metro)
- 100g  nuci tocate grosier (eu am folosit alune de padure, caju, migdale, nuci romanesti si macadamia)
- 680g de fruste uscate si confiate (eu am folosit tot ce am gasit pe la Metro, Mega Image si Carrefour, adica smochine, caise, ananas, kiwi, capsuni, portocale, lamai, mango, cirese), tocate in bucati de cca 1-2cm
- 340g mix de stafide (aurii, jumbo, dark), cranberries (merisoare) si macese uscate
- 260g faina
- 1 lingurita praf de copt (1 jumatate de pliculet)
- 1 varf de cutit de sare

Preparare (cca 3 ore + 30 min de pregatire + 2 saptamani de uns cu alcool)
- incingeti cuptorul la 160C si in paralel amestecati cu mixerul intr-un bol (mare) zaharul cu untul pana se transforma intr-o crema pufoasa
- adaugati pe rand ouale, brandy-ul, sucul si coaja de portocala si lamaie, apoi faina si nucile zdrobite, amestecand constant, pana se omogenizeaza cum trebuie (atentie ca de la faina si nuci incolo va trebui sa treceti de la mixer la munca manuala, ca altfel riscati sa-i ardeti motorul, amestecul devenind prea gros)

- adaugati apoi fructele confiate si stafidele, apoi ungeti un spring form cu unt topit si tapetati-l cu pergament de copt atat pe fund cat si pe laterale
- turnati amestecul in spring form, nivelati-l bine si eventual decorati-l cu migdale decojite sau cu ce nuci va mai pofteste inima

- bagati spring form-ul la cuptor (intr-o tava mai mare, ca o sa curga putin unt si nu-l vreti peste tot prin cuptor) pentru 1 ora, apoi reduceti temperatura la 150C si mai lasati cake-ul la copt inca 1 ora si jumatate, sau pana cand o scobitoare infipta in mijloc iese aproape uscata, fara frimituri umede lipite de ea (eu unul n-am folosit niciodata aceasta metoda, ci am preferat sa merg pe timp)

- scoateti fruit cake-ul din cuptor si lasati-l sa se raceasca complet

- dupa ce s-a racit dati-i niste gauri verticale (cu o scobitoare lunga sau cu un bat ascutit) si apoi ungeti-l cu cca 50ml de rom sau brandy, dupa care infasurati-l bine in folie de plastic si apoi in folie de aluminiu, pana peste cateva zile cand veti repeta din nou povestea cu unsul, toata treaba asta durand pana la Craciun, cand vom afla impreuna si cum arata la interior acest fruit cake minunat.

[LATER EDIT: arata cam asa si are un gust absolut exceptional! :)]

Enjoy!    

CONCURS ATRIA.RO

Pentru ca tot vine Craciunul si sunt sigur ca n-ati apucat sa va completati lista de cadouri, va propun un mic concurs impreuna cu prietenii de la Atria.ro care sa va ajute in aceasta problema.

Tot ceea ce aveti de facut este sa lasati un comentariu cu cel mai surprinzator cadou de Craciun primit de voi pana acum si veti intra automat in tragerea la sorti pentru unul dintre premiile de mai jos. Concursul va dura pana pe 21 decembrie, ca sa puteti primi prin curier premiile castigate pana de Craciun.

Premiul 1 - la alegere 1 set de covoare Patio (valoare 329 de lei) sau Impression (valoare 399 de lei)
Premiul 2 - 1 voucher de 100 de lei, utilizabil in sectiunea "Fete de masa"
Premiul 3 - 1 set de masa de Craciun (valoare 49.99 de lei)

In plus, pentru ca ati fost cuminti tot anul, primiti cadou anticipat de la Mosu' si un voucher de reducere 10% pentru toate produsele Atria, valabil pana pe 31 decembrie (care se utilizeaza exact cum scrie aici), voucher pentru care va trebui sa-mi trimiteti un email la crazymothercooker AT gmail DOT com.

UPDATE:

AND THE WINNERS ARE...

(dear winners, va rog sa-mi dati un mail cu datele voastre de contact pe mail ca sa le transmit mai departe la Atria)

Congrats!

CHOCOLATE CRINKLES, COOKIES DE CRACIUN

Acum ca ati aflat cum sta treaba cu celebrele deja alfajores cu dulce de leche, in cele ce urmeaza va voi povesti rapid si despre chocolate crinkles, celelalte cookies pe care le-am prestat la Bacania Veche weekendul trecut, dupa cum puteti vedea si in poza de mai jos, imprumutata de la Marius. (Nota: crinkles-urile din poza de mai jos nu sunt atat de albe cum ar fi trebuit deoarece cuptoarele lui Marius aveau ventilatia pornita permanent si mi-au cam suflat zaharul de pe ele :))

Aceste cookies sunt cat se poate de Christmasy ca look, cu frostingul de zahar pudra care arata ca zapada proaspat cazuta, asa ca va recomand calduros sa le includeti pe lista voastra de Christmas baking, deoarece se zvoneste ca ar fi si cookies-urile preferate de Mos Craciun, asa ca puteti si sa va mutati de pe lista de naughty pe cea de nice cu aceasta ocazie. :)

Evident, ca mai toate lucrurile facute de mine, si aceste cookies se fac foarte, dar foarte usor, cu conditia de a respecta intocmai pasii de mai jos (eu am trecut prin vreo 3 incercari pana sa ajung la varianta perfecta, asa ca please trust me)

Ingrediente (pt cca 32 de crinkles, dar puteti dubla cantitatile daca doriti mai multe)
- 50g de unt
- 225g ciocolata (preferabil amaruie, ca sa compenseze zaharul de la exterior)
- 100g zahar
- 2 oua mari
- 2 lingurite extras de vanilie (eu am folosit 2 pliculete de esenta naturala de vanilla bourbon Finesse de la Dr Oetker)
- 200g faina
- 1 varf de cutit de sare
- 1/2 pliculet praf de copt
- pentru glazurat: 100g zahar pudra si 50g zahar extra fin (eu am folosit Margaritar extra fin, din acela la cutie ca de suc natural, dar este si la punga de hartie galbena - cel normal are punga bleu)

NOTA: ca varianta la aceste crinkles clasice, puteti incerca sa folositi ciocolata alba in loc de ciocolata normala, si cacao amestecata cu zahar pudra pentru glazurat; astfel, veti obtine niste crinkles cu aspect de ciocolata la exterior si cu crapaturi prin care se va vedea miezul alb 

Preparare (1 ora + 2-3 ore de racire pentru aluat)
- rupeti ciocolata in bucati mici si topiti-o impreuna cu untul intr-un bain marie (un vas mai mic pus peste un vas mare cu apa fierbinte)
- cerneti faina impreuna cu sarea si praful de copt intr-un bol
- intr-un alt bol bateti (cu mixerul) ouale cu zaharul pana isi dubleaza volumul si capata o consitstenta de crema groasa, alb-galbuie, care curge greu de pe mixer cand il ridicati (dureaza cam 8-10 min, asa ca fiti perseverenti)
- adaugati esenta de vanilie si ciocolata topita cu untul, apoi incorporati amestecul de faina putin cate putin, pana se omogenizeaza cum trebuie
- acoperiti bolul cu folie alimentara si lasati-l la rece min 2-3 ore, dar prefabil peste noapte, sa se intareasca bine aluatul
- dupa ce s-a intarit aluatul, porniti cuptorul la 170C si lasati-l sa mearga cat timp formati cookies-urile (ca sa iasa treaba bine, este foarte important sa aveti cuptorul bine incins si crinkles-urile foarte reci)
- cu o lingurita luati atata aluat din bol cat sa formati o biluta cam cat o nuca mare, pe care o rotunjiti cu palmele cat se poate de reci (va sfatuiesc serios sa va spalati cu apa rece pe maini dupa fiecare 4-5 bilute formate)
- dupa ce ati terminat de modelat tot aluatul, asezati bilutele intr-o casoleta si lasati-le la rece inca vreo jumatate de ora, timp in care cuptorul se va incinge exact cat trebuie
- in paralel pregatiti doua tavi de copt si acoperiti-le cu pergament (am incercat si cu foaie de silcon pentru copt, insa rezultatele n-au fost chiar cum trebuie, nu stiu de ce, asa ca va sugerez calduros hartia)
- luati bilutele de aluat (care acum ar trebui sa fie din nou tari si reci), tavaliti-le mai intai prin zahar tos extra fin si apoi prin zahar pudra, cat sa se acopere complet (practic, sa fie albe, sa nu se mai vada ciocolata) si asezati-le pe tavi, cate 16 pe fiecare tava (4 randuri a cate 4 crinkles, pentru cine tine socoteala :))
- bagati-le la cuptor pentru cca 10-12 min, timp in care se vor inmuia si isi vor schimba forma din sfera in dom, iar din cauza ca vor creste destul de mult in volum vor aparea carpaturi in crusta de zahar, dandu-le astfel acel look inconfundabil
- scoateti-le din cuptor (atentie ca trebuie sa fie inca moi la mijloc, nu coapte pana se usuca, asa ca testati si voi incepand cu 8 min, ca timpul depinde de la un cuptor la altul), lasati-le sa se raceasca putin (atentie, eu le-am scos prina data afara pe terasa, unde din cauza frigului si a umezelii s-au turtit si s-au inmuiat, deci tineti-le in casa) si apoi bucurati-va de ele

Enjoy!  

ALFAJORES CU DULCE DE LECHE

Asa cum v-am promis in postul anterior, incep sa va prezint retetele de cookies pe care le-am prestat la Bacania Veche weekendul trecut, prima fiind, desigur, reteta de alfajores cu dulce de leche (care s-a dovedit a fi un mare succes la publicul degustator).

SATURDAY MORNING FEVER LA BACANIA VECHE

Pentru cei care au deschis Facebookul sau blogul mai tarziu, sambata care tocmai a trecut am avut onoarea sa fiu invitat de Marius la Bacania Veche pe post de special guest pentru o jumatate de zi, si pentru ca s-a potrivit ca acest eveniment sa pice oarecum imediat dupa ce blogul de fata a implinit un an de existenta, l-am transformat si intr-o mica sarbatoare improvizata.

Daca va intrebati cum s-a nascut toata povestea asta, ei bine aflati ca totul a inceput de la niste trufe, mai precis de la niste produse cu trufe absolut geniale pe care eu le-am primit prin curier de la Timisoara (thanx, Felix, promit ca zilele astea povestesc si ce am gatit cu ele :)), si care mi s-au parut atat de faine incat l-am convins pe Marius ca spre binele nostru, al tuturor, e musai sa le aiba si el in Bacanie si din vorba in vorba am ajuns la ideea unei degustari de produse cu trufe la care eu sa fiu host si sa introduc publicului gurmand minunea banateana care pana acum mergea doar la export, prin Italia si Germania.

Evident, pentru ca hostului ii sade bine cu munca, s-a ajuns si la concluzia ca va trebui sa si gatesc ceva cu aceasta ocazie, treaba nu tocmai simpla tinand cont ca Marius n-are nici macar un mic aragaz (asta ca sa nu mai vorbesc de o bucatarie propriu zisa) in bacanie (ce-i drept, de aia ii si spune bacanie si nu bistro, sau mai stiu eu cum :)).

In fine, pana la urma am decis ca vom merge pe varianta safe si vom face ceva cookies la cuptoarele din dotare, chestie care iarasi m-a pus intr-o mica incurcatura, deoarece exact cookies-urile pe care le aveam eu in plan (chocolate chip cookies si ginger snaps) erau deja de mult printre vedetele bacaniei, asa ca am trecut la rasfoit materialul didactic din dotare si m-am oprit (evident) la doua retete ale unor celebrity food bloggers care mie unul imi plac extrem de mult ca stil, si anume David Lebovitz si Pim Techamuanvivit, pe care vi-i recomand calduros si voua.

Retetele de cookies alese (pe care o sa vi le povestesc in posturile care urmeaza) au fost chocolate crinkles (adaptata dupa cartea Ready For Dessert by David Lebovitz) si alfajores con dulce de leche (preluata din cartea The Foodie Handbook by Pim), la care s-a adaugat in ultimul moment (by popular demand) si inghetata de lychee cu lapte de cocos, care s-a comis cu aportul mai mult decat generos al Monicai Rosu si al masinii sale de inghetata venita cu avionul tocmai de la familia Gaggia.

In paranteza fie spus, Monica s-a dovedit a fi de o valoare inestimabila, deoarece pe langa ca s-a sustras de la o petrecere cu copiii unde venea si, atentie, Darth Vader (eu unul n-as fi ratat asa ceva never ever :)) a avut si o contributie majora la fluidizarea procesului tehnologic also known as "ia tava-vezi ca frige-trage hartia-vezi sa nu cada cookiesurile-umple alfajorele-s-a topit inghetata" :))

Revenind la cookies, constient fiind ca timpul va fi foarte pretios in Bacanie si ca oamenii o sa vina oarecum pe fuga, mai ales ca era greu de tot cu parcarea, gratie sapaturilor generoase care au bulversat total feng-shui-ul zonei, am prestat aluatul acasa, unde mi-am petrecut cateva ore bune facand zeci de bilute de ciocolata si framantand tone de unt cu zahar, faina si amidon in timp ce the lovely wife dadea lycheele cu laptele de cocos prin blender cu o determinare mai mult decat admirabila :)

In fine, una peste alta toata treaba a iesit mai bine decat ma asteptam, mai ales datorita prietenilor mai vechi si mai noi care m-au onorat cu prezenta si care s-au dedulcit la cookies, dar si la produsele geniale cu trufe, dintre care la loc de cinste au stat untul cu trufe (delir!) si perele cu parmezan si miere trufata (spectacol!). Desigur, nu trebuie uitat vinul roze din Portugalia, pe care desi n-o sa recunoastem ca l-am destupat inca de pe la 11 dimineata, l-am integrat cum se cuvine in evenimentul nostru gastro-euforic. :)

In loc de incheiere vreau sa ii multumesc lui Marius pentru invitatie si gazduire, lui Monica pentru suportul logistic, lui Felix pentru ca a batut atata drum, tocmai de la Timisoara, ca sa ne delecteze cu trufe, lui Mazi si lui Bogdan pentru pozele pe care o sa le folosesc in posturile care urmeaza, precum si voua, tuturor prietenilor care ati trecut sau care ati fi vrut sa treceti sambata prin Bacania Veche.

Va urma! :)

INVITATIE LA BACANIA VECHE

Dragilor, iata ca dupa mai bine de un an de blogging culinar a venit vremea sa ne intalnim si in the real life, nu doar asa, virtual. Si pentru ca un eveniment de genul asta avea nevoie de un loc special, va invit maine intre 11 si 14 la Bacania Veche (Str Barbu Vacarescu 49, exact langa restaurantul Decebal) sa ne cunoastem la un pahar de vorba si niste bunatati care mai de care.

Pe langa delicatesele din rafturile Bacaniei (daca ati fost pe la Marius stiti despre ce vorbesc) vom avea o degustare de produse din trufe romanesti (pesto si carpaccio din trufe, piccantina cu trufe, ulei cu trufe, miere cu trufe, etc, etc) absolut senzationale, aduse special de la Timisoara, paine de casa facuta chiar in Bacanie, branzeturi maturate, dulceturi si multe, multe altele.

Si ca sa nu ziceti ca sunt o gazda neprietenoasa o sa va astept cu niste sweets facute cu manutele astea doua, mai precis cu niste chocolate crinkles (care sper sa arate ca in poza de mai jos dupa ce o sa ma imprietenesc cu cuptoarele lui Marius), niste alfajores cu dulce de leche (asta sunt niste cookies sud americane absolut senzationale) plus niste inghetata thailandeza de lychee cu lapte de cocos, lemon grass si lime facuta pe loc in masina de inghetata oferita cu generozitate de Monica (Foodie Family), care de altfel s-a oferit sa fie si sous-chef cu aceasta ocazie, motiv pentru care dublam multumirile :)

In fine, ca sa nu socializam pe uscat, Marius a promis ca va pune la bataie pentru degustare si niste vinuri roze din Portugalia (must try, trust me!) si Romania, un prosecco italian si un tempranillo din Spania, asa ca  va astept sa ne cunoastem, sa degustam, sa bem si sa ne veselim! 

See Ya! :)

GLOSSY ALERT, EPISODUL ELLE :)

Cu respect va raportez ca blogul de fata are onoarea de a imparti rubrica Elle Fenomen (wow! :)) din cel mai recent numar al revistei Elle cu Mazi, Adi Hadean si alte cateva bloguri culinare pe care va invit sa le descoperiti in revista, alaturi de alte chestii interesante, precum un mic ghid de cadouri de Craciun sau niste pictoriale cu aer vintage.

Enjoy!

TAGINE DE PUI CU MASLINE VERZI SI LAMAI MURATE

Dupa ce i-am facut teasing atata vreme si am tot amanat-o din motive mai mult sau mai putin obiective, iata ca a venit vremea sa ne bucuram cu totii de aceasta reteta de tagine de pui cu masline verzi si lamai murate, reteta care cred ca este un fel de ceafa la gratar cu cartofi prajiti in bucataria marocana, deoarece am gasit-o absolut peste tot, inclusiv in mica brosurica de retete care a venit impreuna cu vasul de tagine Emile Henry.

Evident, conform principiului "daca ai doua ceasuri nu esti niciodata sigur ce ora e", abundenta de retete relativ similare dar cu mici variatiuni pe la ingrediente sau pe la metoda m-a descumpanit putin, dar in final am decis sa combin cele doua retete din cartile de tagine comandate de pe Amazon cu cea din brosurica Emile Henry si cu inca vreo doua variatii de pe net, asta ca sa nu trebuiasca s-o aleg pe vreuna dintre ele si sa stau cu gandul la celelalte dupa aia. :)

[PROMO POST] ATRIA, MAGAZIN ONLINE DE LUCRURI FRUMOASE

Pentru ca stiu ca deja va framanta grijile referitoare la cadourile de Craciun (sau daca nu va framanta inca, atunci ar cam trebui) va sugerez sa aruncati un ochi la Atria, un magazin online nou deschis unde puteti gasi fete de masa, servete, perdele, draperii, covoare, prosoape, autocolante decorative pentri pereti si multe alte chestii placute omului.

Si pentru ca nu e frumos sa plecati de la mine cu mana goala, luati de va bucurati de un discount de 10% pe care Atria vi-l ofera pana pe 30 noiembrie daca folositi codul de mai jos cand plasati o comanda:

PRIETENI-CRAZYMOTHERCOOKER-F3JCN5PE 

Enjoy!

MURGH MAKHANI, CURRY INDIAN DE PUI CU ROSII SI SMANTANA

Ziceam in postul anterior ca o sa va povestesc despre un tagine cu pui, masline verzi si lamai murate insa iata ca n-a fost sa fie, deoarece ieri la ceas de seara mi-a iesit din manutele astea doua o minunatie de pui indian cu sos de rosii si smantana, condimentat cu o groaza de mirodenii care mai de care mai aromate, atat de bun incat efectiv n-am avut inima sa-l trec la drafturi si pe care ma grabesc sa-l impartasesc si cu voi pe cale virtuala in cele ce urmeaza (evident, impreuna cu indemnul calduros sa-l faceti si voi, cat mai repede daca se poate).

Murgh makhani, numele acestui fel originar din regiunea Punjab, care s-ar traduce prin "butter chicken" sau "pui cu unt" este oarecum misleading, deoarece singura interventie a untului in prepararea sa consta in vreo doua linguri in care se prajesc condimentele la inceput, dar asta nu trebuie sa va descurajeze, deoarece rezultatul final este cat se poate de savuros, asa cum numai ceva gatit in unt, fie el cat de putin, poate fi.

Procesul de pregatire necesita un minim de planificare, deoarece puiul trebuie marinat cel putin 2-3 ore (dar de preferinta peste noapte ) inainte de a fi preparat, insa marinarea este foarte simpla si o puteti face de exemplu intr-o seara, urmand sa-l gatiti a doua zi la pranz (daca e weekend) sau la cina (daca e in timpul saptamanii).

Din punct de vedere al ingredientelor, majoritatea celor specifice (condimentele indiene) se gasesc online, pe Mirodenii.ro, sau la Bacania Veche iar sfatul meu este sa va cumparati putin din toate si sa le aveti in casa pe stoc, caci nu stiti cand va vor salva de la necaz, asta ca sa nu mai spun ca toate miros absolut genial (ah, de fiecare data cand deschid dulapiorul meu cu condimente ma ia asa, un dor de duca in Asia, de nu va pot povesti… :)).


PASUL 1: Pregatirea puiului

Ingrediente (pt 4-6 portii)
- 1kg de pulpe de pui dezosate si fara piele (puteti folosi si piept, insa iese putin mai uscat)
- 200ml de iaurt
- 2 linguri de pasta ginger - garlic (se face foarte simplu, puneti in robotul de bucatarie cam 10cm de ghimbir curatat si vreo 8-10 catei de usturoi, adaugati putina apa sau ulei si mixati totul cu functia pulse pana se obtine o pasta relativ omogena, pe care o puteti pastra in frigider, intr-un borcan cu capac)
- 2 lingurite de mix tandoori masala
- 1/2 lingurite de pudra de hot chili (aici puteti ajusta in plus sau in minus, dupa gust)
- 1 lingura de suc de lamaie sau lime
- 1/2 lingurita de sare (sau dupa gust)


Preparare (20 min + marinare peste noapte)
- taiati pulpele in cateva bucati mai mici, puneti-le intr-o punga sigilabila (eu am de la Ikea, dar merge si o punga normala, doar s-o legati bine) si adaugati peste ele iaurtul in care ati amestecat in prealabil toate condimentele de mai sus, amestecati bine cat sa se acopere toata carnea cu marinata, apoi sigilati punga si lasati-o la frigider peste noapte
- a doua zi preincalziti broilerul (grill-ul din partea de sus a cuptorului), transferati bucatile de pui marinat pe o tava (de preferinta o tava de roast, adanca si cu un gratar detasabil, dar merge si o tava normala) si rumeniti-le cam 6-7 min pe fiecare parte (cu tava pusa in partea de sus a cuptorului, aproape de broiler)
- testati daca sunt bine facute (o bucata de carne mai mare trebuie sa fie alba la mijloc cand o rupeti) si puneti-le intr-o casoleta, la indemana

PASUL 2: Pregatirea sosului
Ingrediente (pt 4-6 portii):
- puiul pregatit la pasul 1
- 2 linguri de unt (eu am folosit ghee, care este un unt clarificat, din care s-a scos mare parte din apa si care este folosit intensiv in bucataria indiana; avantajul lui este ca nu stropeste si nu face spuma, deoarece nu mai are apa)
- 2 linguri de pasta ginger garlic
- 2 boabe de cardamom verde si 1 boaba de cardamom negru
- 2 foi de dafin
- 2 bete de scortisoara intregi
- 2 lingurite de mix garam masala
- 1/2 lingurita de hot chili (sau dupa gust)
- 2-3 ardei iuti verzi (eu i-am sarit din schema)
- 1 lingura de frunze de fenugreek uscat (kasoori methi, sunt foarte importante in aceasta reteta, dandu-i un gust specific)
- 2 lingurite de zahar (sau dupa gust)
- 2 cutii de rosii (eu am folosit Cirio Cubetti)
- 1 cutie mica de smantana lichida (eu am folosit Dorna 32%)
- o mana de coriandru proaspat
- sare (dupa gust)

Preparare (20 min + 5 min de pregatire)
- incingeti untul (sau ghee-ul) intr-o tigaie adanca (sau intr-un wok), apoi prajiti cardamomul, scortisoara si foile de dafin cam 1 min (cat sa iasa aromele din ele), apoi adaugati pasta ginger-garlic si mai prajiti-o cam 30 de sec (atentie ca stropeste! dati focul mai mic la pasul asta), dupa care adaugati pulpa de rosii, garam masala, hot chili powder si sarea, amestecati bine si asteptati sa dea in clocot (la foc mare) dupa care reduceti focul la mediu si lasati cam 10 min, cat sa se evapore majoritatea lichidului din rosii

- adaugati frunzele de fenugreek si zaharul, mai lasati 2 min si apoi adaugati bucatile de pui si coriandrul proaspat tocat, amestecati bine cat sa se acopere complet carnea, apoi luati tigaia de pe foc si adaugati smantana lichida

- amestecati smantana bine, cat sa se omogenizeze sosul, mai ajustati sarea si eventual zaharul (daca sosul vi se pare prea acrisor) si lasati-l putin sa se odineasca pana puneti masa

- decorati-l cu frunze de coriandru si serviti-l cu orez Basmati simplu, deoarece acest curry este atat de aromat si de complex ca gust incat nici macar sare nu va mai trebuie in orez

Enjoy!   

LAMAI MAROCANE MURATE (PRESERVED LEMONS)

De ceva vreme am in drafts o minunatie de tagine de pui cu masline verzi si lamai murate, dar m-am gandit ca inainte sa v-o povestesc ar fi elegant sa va spun cum se fac lamaile murate, deoarece am o banuiala ca la pui si la masline verzi va descurcati si singuri, fara ajutorul meu. :)

Aceste lamai murate (preserved lemons sau citrons confits) fac parte din ingredientele de baza din bucataria magrebiana, fiind folosite pentru a adauga un plus de savoare si de "acreala" (parca tartness suna mai bine) in mancarurile lor, in general dulci si foarte aromate. Din cate am inteles, si la noi s-ar gasesc pe la magazinele arabesti, desi eu n-am vazut pana acum, dar fiind atat de simplu de facut nu e nicio problema daca nu le gasiti in magazine.

In cele ce urmeaza o sa va prezint doua metode, cea traditionala, care presupune o perioada destul de lunga de murare (cam 4-6 saptamani), si cea rapida, pentru cei care vor s-o ia pe scurtatura, cu rezultate aproximativ egale cu cele din metoda traditionala. Vreau doar sa va mai spun ca in mancaruri se foloseste doar coaja (care dupa murare devine matasoasa si moale), miezul putand fi folosit la sosuri sau la marinate.

Ingrediente
- 6-8 lamai (de preferinta din soiul acela cu coaja neteda si subtire)
- sare (vreo 3-4 maini zdravene)
- suc de lamaie (de la vreo 5-6 lamai)
- apa
- 1 borcan mare, de muraturi

Metoda traditionala
- sterilizati borcanul (cu apa fiarta si apoi bagat la cuptor sau la microunde vreo 5 min)
- spalati bine lamaile (coaja lor e data cu ceara, ca sa arate bine la raft), crestati-le fie in 4 (dar fara sa taiati sferturile complet), fie in doua si apoi inca o data tot in doua, dar pe partea opusa si perpendicular pe prima taietura (la fel, fara sa se desprinda complet jumatatile)
- umpleti bine crestaturile lamailor cu sare, strangeti-le in maini si apoi indesati-le in borcan cat mai lipite una de alta (ca pe castravetii pusi la murat :))
- adaugati sucul de lamaie si apoi completati cu apa pana se umple complet borcanul, dupa care legati-l la gura foarte bine (ati putea sa-l si fierbeti, dar hai sa nu exageram :))
- notati pe o eticheta data la care l-ati inchis, setati-va o alarma in calendar peste 6 saptamani si apoi puneti borcanul la loc racoros si intunecos (eu l-am pus sub chiuveta) si lasati-l in pace
- dupa 6 saptamani puteti sa va bucurati de lamaile murate cu mana voastra :)
NOTA: lamaile murate cu aceasta metoda tin foarte mult, practic, daca nu intra aer in borcan sau daca sunt acoperite complet de saramura, nu se strica; eu le-am murat anul trecut in noiembrie si mai am si acum din ele 

Metoda rapida
- puneti la fiert 250ml de apa cu 2 linguri de sare
- cand apa fierbe, adaugati 2 lamai spalate bine si taiate in sferturi (de data asta complet) si lasati-le sa fiarba cca 30 de min sau pana cand lichidul s-a redus la jumatate iar coaja lamailor este moale si aproape stravezie
- luati-le de pe foc si lasati-le sa se raceasca, dupa care le puteti folosi imediat
NOTA: cu aceasta metoda puteti face si cantitati mici, doar pentru o singura tura de gatit; se pot prepara si cu cateva zile in avans, dar nu tin foarte mult, putand fi pastrate in frigider cam maxim o saptamana

Enjoy!

CIORBA DE AFUMATURA CU TARHON

Initial m-am gandit sa pastreaz aceasta retete pentru cand o veni iarna, care in mintea mea e de undeva de pe la mijlocul lui noiembrie incolo, dar deoarece de cateva zile am dat drumul la centrala noaptea, azi dimineata era sa-mi ramana mana congelata pe manerul usii de la masina si parca am vazut si niste pinguini si foci pe strada cu coada ochiului, am ajuns la concluzia fireasca in ceea ce priveste aceasta ciorba, si anume ca i-a venit randul sa va stea pe masa ca sa va faca sa uitati de vara despre care cu regret va anunt ca ne-a parasit (chiar asa, unde e incalzirea aia globala cand ai nevoie de ea?).

Si pentru ca tot am adus vorba despre frig si masina, vreau sa le spun colegilor mei care ma invidiaza terbil de cand ne-am mutat la noul sediu de pe malul lacului ca avantajul de a sta aproape de job se imbina si cu dezavantajul de a nu ti se incalzi masina decat exact cand ai parcat in fata biroului si trebuie sa iesi din ea, dar sa nu divagam si sa revenim la ciorba de afumatura cu tarhon, aceasta minune culinara ardeleneasca de care eu unul ma declar indragostit forever si nu ratez nicio ocazie de a o savura la Bella Muzica din Brasov, acolo unde ne-am intalnit prima oara.

Aceasta ciorba este atat de delicioasa incat concureaza serios zurekul polonez la titlul de cea mai buna ciorba de iarna, dar nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, deoarece, asa cum veti vedea in continuare, va desparte doar un scurt shopping si vreo ora de gateala de aceasta epifanie culinara. :)

Inainte de a trece la treaba, vreau sa-i multumesc lui Mazi deoarece postul ei cu ciolanul la cuptor mi-a adus aminte ca aveam ciorba asta in drafts de luni de zile si de asemenea vreau sa transmit si niste plecaciuni virtuale catre Los Burtillios, de unde am luat reteta.

Ingrediente (pt o oala medie de ciorba, cca 6-8 portii zdravene) 
- 1 kg afumatura (eu am folosit niste kaiser, niste ciolan afumat taiat de pe os si niste carnati afumati, de casa)
- legume de ciorba (2 morcovi, 1/2 de telina, 1 pastarnac, 2 ardei grasi, 2 cepe)
- 5 cartofi
- 5 oua (doar galbenusurile)
- 600 grame de smanatana (initial am folosit smantana normala, dar acum as pune smantana lichida)
- 2 linguri de tarhon maruntit (reteta originala se face cu tarhon murat in otet, dar eu am folosit tarhon uscat si mi s-a parut ok; next time insa o s-o fac cu tarhon in otet si promit ca o sa updatez postul in cazul in care mi se va parea ca sunt diferente notabile)

Preparare (70 min + 10 min de pregatire)
- curatati si apoi tocati legumele de ciorba si cartofii in bucati de cca 2-3cm (dice them, cum ar spune Jamie)
- tocati si afumatura in bucati similare si puneti-o intr-o oala medie spre mare impreuna cu legumele si apoi caliti toata treaba pentru vreo 10 min, cat sa iasa putin grasimea din afumatura si sa se imprieteneasca usor cu legumele

- adaugati apa rece cat sa acopere toata treaba si dati la fiert vreo 30 de min

- cat fierbe ciorba, separati galbenusurile si bateti-le cu smantana

- dupa vreo 30 de min luati cateva polonice (4-5) de supa fierbinte si turnati-le usor peste amestecul de smantana cu oua, amestecand permanent ca sa nu se inchege galbenusurile

- turnati amestecul inapoi in oala cu ciorba si mai lasati la fiert vreo 20 de min

- adaugati tarhonul, amestecati bine si mai lasati ciorba sa bolboroseasca inca vreo 10 min, dupa care luati-o de pe foc

- serviti-o fierbinte cu un colt de paine de casa facuta de voi sau luata de la Bacania Veche

Enjoy!

SUC DE AVOCADO

Prima oara cand l-am vazut in meniul unui restaurant din Bali am avut usoare ezitari bazate in principal pe faptul ca acest suc de avocado este destul de contraintuitiv daca stai sa te gandesti bine, cam la fel ca si sucul de banana, unde te astepti la o chestie cremoasa, nu la un suc propriu zis, precum si pe faptul ca in sinea lui avocado-ul este destul de fad ca gust, neavand mari calitati racoritoare, cel putin nu la prima vedere. Desigur insa, dupa ce am gustat acest suc, perceptia mi s-a schimbat radical, el ajungand lejer undeva intr-un top cinci al sucurilor delicioase baute de mine vreodata.

Acum ca sa fiu sincer, treaba cu numele de suc de avocado (sau apokat jus, cum ii spun indonezienii) este totusi destul de relativa, asa, ca o licenta poetica, deoarece pana la urma aceasta bautura este mai degraba un smoothie decat un suc, paiul stand in el drept precum intr-o budinca, dar in the end ceea ce conteaza cel mai mult este gustul minunat si cat se poate de addictive, gust care pe mine m-a cucerit definitiv, ceea ce va prezic si voua :)).

Sucul de avocado se prepara incredibil de simplu si se serveste rece, cu niste siroaie de sirop de ciocolata prelinse pe peretii paharului inainte de a turna sucul in el si cu multa voie buna, ca doar vine din Insula Zeilor, acolo unde pana si Bourdain a fost cat pe ce sa renunte la toata agitatia new yorkeza si sa ramana blocat in proiect precum Ulisse pe insula lui Calypso. :)

Ingrediente (pt 2-3 pahare de suc)
- 2-3 avocado coapte bine (trebuie sa fie moi si cremoase, dar in magazinele noastre sunt de obicei tari, chestie care se rezolva super simplu, cumparandu-le cu cateva zile inainte de a le folosi si lasandu-le la temperatura camerei sa se inmoaie)
- 4 linguri de zahar de palmier (se gaseste la Bacania Veche sau la Ki Life, e ambalat intr-un fel de cosulet rectangular din impletititura de frunze de palmier de un verde pal; alternativ, puteti folosi zahar brun, de preferinta nerafinat)
- 2 linguri de apa
- 10-12 cuburi de gheata
- sirop de ciocolata pentru ornat (eu am folosit din acela de la Dr Oetker, dar daca insistati puteti sa-l faceti si singuri, topind ciocolata si amestecand-o cu niste apa si esenta de vanilie)

Preparare (5 min + 5 min de pregatire)
- pregatiti siropul de zahar de palmier (dizolvati zaharul in cele doua linguri de apa)
- curatati fructele de avocado (faceti o incizie circulara pe lungimea fructului, rotiti putin cele doua jumatati, desprindeti-le si apoi scoateti samburele) si puneti miezul in blender
- adaugati cuburile de gheata (de preferinta sfaramate anterior, tot in blender sau in masina de facut fulgi de gheata pentru cocktails, daca aveti; eu unul le-am pus intregi si s-au sfaramat in timpul procesului, doar ca a luat ceva mai mult timp pana sa se marunteasca complet) si siropul de zahar de palmier
- blenduiti bine pana cand cuburile de gheata sunt sfaramate complet
- ornati un pahar pe peretii interiori cu sirop de ciocolata si apoi turnati sucul de avocado si serviti imediat, cat e rece ca gheata, eventual alaturi de un scoop de inghetata de lychee si lapte cocos, ca sa pastrati tema tropicala :)

Enjoy!

CHOCOLATE CHIP COOKIES CU UNT SARAT

Conform principiului "procrastinam, procrastinam, da' pana cand?" iata ca a venit vremea sa scriu din nou pe blog dupa o bine meritata pauza de vreo luna, timp in care am dat o tura culinara pe la Roma (courtesy of the lovely wife, cadou de ziua mea), o alta pe la Cluj (unde am imbinat pasiunea pentru Iron Maiden cu cea pentru bunatatile locului), am primit cadouri foarte, da' foarte dragute care mi-au facut mai usoara trecera de partea gresita a lui 35, am gatit prima oara cu trufe romanesti, primite fresh de la padure, am facut balmoș, pui indian si nenumarate gratare, si, desigur, am mai facut o groaza de inghetate, care mai de care mai reci si mai delicioase :))

Desigur ca o sa incerc sa va povestesc despre toate cele de mai sus (poate mai putin despre inghetatele alea, ca sa nu ma acuzati de manierism estival :)), dar pentru ca ati fost rabdatori cu lenea mea, pentru inceput vreau sa va omenesc virtual cu niste cookies absolut geniale, foarte usor de facut si degraba datatoare de orgasme culinare :)

Practic, aceste cookies sunt epitomia fursecului, cum ar spune englezu', iar pana acum standardul meu de calitate in materie era dat de chocolate chips cookie-urile de la Starbucks, dar de cand am dat peste reteta asta la prietenul Lebovitz pe site, mi-am schimbat brusc sistemul de referinta. Fata de retetele clasice de chocolate chip cookies, cea de fata are la baza untul sarat, unt care la noi se gaseste destul de rar, asa ca tot la sugestia lui Lebovitz am improvizat cu unt normal omenit cu fleur de sel, ceea ce va doresc si voua, deoarece acest tip de sare marina artizanala da un nou sens expresiei "ca sarea in bucate".

Ingrediente (pt 24 de cookies)
- 180g de faina
- 100g de alune si migdale, neprajite si curatate de coaja (cam o mana din fiecare, amestecate)
- 200g de ciocolata (eu am folosit ciocolata premium tip Horeca de la Metro, care este excelenta)
- 100g de zahar alb
- 110g de zahar brun
- 115g de unt (la temperatura camerei)
- 1 ou maricel (la temperatura camerei)
- 1/2 lingurita de praf de copt
- 1/2 lingurita de fleur de sel (gasiti la Oliviers & Co, la Ki-Life sau pe la delicaterii sau magazine naturiste online)
- 1/2 lingurita de esenta de vanilie

Preparare (30 min + 15 min de pregatire)
- pentru inceput, prajiti alunele si migdalele pt cca 10 min la cuptorul incalzit la 180-200C (daca aveti cuptor cu convectie, reduceti timpul cu 2-3 min) si lasati-le sa se raceasca pana pregatiti celelalte ingrediente
- in bolul mixerului (sau in orice bol mai mare) frecati untul cu zaharul, oul si esenta de vanilie pana obtineti o crema fluffy (nu insistati foarte tare, ca nu vreti sa faceti spuma de unt, ci doar o crema usor aerata)
- transferati crema intr-un bol mare si apoi incorporati faina (amestecata in prealabil cu praful de copt si cu sarea) amestecand cu o lingura de lemn pana obtineti o compozitie omogena
- adaugati ciocolata taiata grosier si mixul de alune si migdale, ciopartite si ele putin si amestecati pana se incorporeaza cum trebuie, dupa care acoperiti bolul cu folie si lasati-l la frigider min 2-3 ore, sa se intareasca
- preincalziti cuptorul la 180C, tapetati doua tavi de cuptor cu pergament sau cu foaie de silicon termorezistenta si incepeti sa formati fursecurile
- cu o lingura luati suficient aluat cat sa formati un guguloi de dimensiunile unei mingi de ping pong, masati-l pana se aseaza cuminte in forma de sfera (desi la inceput aluatul e cam bocna, untul se va topi putin de la caldura mainilor si guguloaiele vor deveni usor de format) si repetati miscarea pana ce rezolvati tot aluatul, care este suficient pentru exact 24 de guguloaie, cate 12 pe fiecare tava, 3 randuri a cate 4 guguloaie (asta ca sa nu ziceti ca nu fac full disclosure :))
- cu podul palmei presati fiecare guguloi pana se aplatizeaza, aranjand putin si eventualele alune razlete care ar incerca sa paraseasca incinta in timpul acestei manevre
- bagati tavile la cuptor pentru 10 min (la jumatatea perioadei rotiti tavile intre ele si in jurul propriei axe verticale, astfel incat fursecurile sa se coaca uniform)
- scoateti pe rand cate o tava si cu dosul unei spatule de lemn presati putin fiecare fursec in parte, pentru a le obtine cat mai plate si astfel mai consistente, mai chewy
- mai lasati tavile la cuptor inca 3-4 min, pana ce fursecurile se rumenesc usor pe deasupra, dupa care scoateti-le si lasati-le la racit cam 15-20 de min, de preferinta  afara, si asta nu neaparat din cauza temperaturii, ci mai ales a mirosului de hot cookies, care e atat de tentant incat riscati sa va ardeti la limba :))
- serviti cu moderatie, nu mai mult de doua cookies in acelasi timp, cate unul in fiecare mana :)

Enjoy!

TODAY!!! :)

[image source] 

INGHETATA THAILANDEZA DE LYCHEE SI LAPTE DE COCOS

Desi imi propusesem s-o las putin mai moale cu inghetatele si sorbeturile, daca nu in the real life macar aici, pe blog, iata ca n-am avut de ales si a trebuit sa ma recunosc invins again de adictia prea mare fata de masina de inghetata si de minunatiile care ies din ea, astfel incat si azi, in loc de o reteta provensala de dorada en papillote pe care ma straduiesc de nu stiu cand sa v-o povestesc, o sa aveti parte tot de o inghetata, so shoot me (or not :))

Tehnic vorbind, fiind bazata exclusiv pe fructe, inghetata de fata este mai degraba un sorbet, neavand lapte si oua, dar practic, tinand cont ca laptele de cocos suplineste bine laptele integral la capitolul grasimi, o putem considera a fi inghetata, mai ales ca produsul final este cat se poate de cremos (si delicios, dar asta se intelegea deja direct din titlu :))

Trebuie sa va marturisesc plin de mandrie proletara ca reteta de fata nu e luata din nicio carte ci este rodul imaginatiei mele la ceas de seara, cand cautand pe rafturile din pivnita ciocolata menajera in vederea efectuarii unui alt sorbet, de ciocolata, rom si cocos (dar despre asta alta data, ca de abia in seara asta o sa-l congelez) am dat peste o conserva cu lychee in sirop si peste inca una de lapte de cocos, asa ca am schimbat planul din mers si inca ma felicit pentru asta.

Daca ati mancat vreodata lychee (proaspete sau in sirop), atunci cu siguranta v-a ramas in minte gustul lor dulce acrisor, foarte fresh si racoritor, care mie imi aduce aminte instant de Thailanda, unde primeam in fiecare dimineata cate un castron de lychee fresh pe care le savuram pe malul marii, la umbra palmierilor, dar sa nu divagam :)).

Combinati acum acest gust minunat cu cel de lapte de cocos indulcit cu zahar pudra (sa se dizolve mai usor la rece), adaugati si niste suc de lime pentru un extra kick si o sa vedeti de ce aceasta inghetata a urcat brusc in pe locul doi in topul preferintelor mele, dupa inghetata de lavanda si miere, care deocamdata conduce detasat.

Ingrediente (pentru cca 1 litru de inghetata)
- 1 cutie de lychee in sirop (de la orice supermarket, are cca 565g si costa in jur de 10-12 lei)
- 1 cutie de lapte de cocos de 400g (cautati un lapte de cocos cat mai natural, doar cu cocos si apa, deoarece multe, inclusiv cel de la Mega Image, au tot felul de aditivi, amelioratori si alte chestii nasoale in compozitie; gasiti la Ki-Life, la Pukka, la Bio Goods sau la unul din multele magazine online de produse bio, cu pret intre 9 si 16 lei)
- 100g de zahar pudra
- zeama de la un lime (puteti adauga si mai mult daca o vreti mai acrisoara)
[Note to self: data viitoare pun si niste lemon grass, sa vedem ce iese :))]

Pregatire (5 min + 35 min in masina de inghetata)
- amestecati intr-un blender toate ingredientele (lycheele le puneti cu tot cu siropul in care au stat in cutie) pana se transforma in suc [NOTA: daca le puteti tine in frigider cateva ore inainte de a le prepara, cu atat mai bine]
- stercurati mixul printr-o sita deasa, ca sa separati cojitele fine care sunt in interiorul lycheelor si mai ajustati dupa gust cu zahar sau cu suc de lime, amestecand bine cu un tel
- congelati mixul in masina de inghetata pentru cca 35 de min si si veti obtine o inghetata soft absolut senzationala (daca o doriti mai ferma, ca sa puteti face perfect scoops din ea, mai lasati-o la congelator intr-o casoleta inca vreo doua ore)

Enjoy!

SORBET DE PEPENE ROSU (CU SAMBURI DE CIOCOLATA)

Dintre toate inghetatele si sorbeturile ilustrate cu fotografii in The Perfect Scoop acest sorbet de pepene rosu este de departe cel mai impresionant din punct de vedere vizual, deoarece gaselnita cu chipsurile de ciocolata pe post de seminte de pepene este absolut geniala, iluzia produsa fiind aproape perfecta.

Deoarece pepenele rosu contine foarte mult lichid, aceasta reteta este perfecta si pentru popsicles (inghetata pe bat, forma sub care de altfel apare si in ilustratia din carte), insa deoarece n-am inca forme de popsicles (promit ca-mi iau de la Ikea in weekend), am mers pe varianta clasica, de sorbet.

Ce este foarte interesant la reteta de fata este faptul ca sucul de pepene congelat in masina de inghetata isi reconstituie forma solida intr-un mod foarte apropiat de pepenele din care a provenit, practic aratand exact ca un miez de pepene maruntit putin cu o furculita.

Ingrediente (pentru cca 1 litru de sorbet)
- 750ml de suc de pepene rosu (se obtine dintr-o bucata de cca 1.5kg de pepene, cat mai dulce)
- 100g de zahar
- 1 lingura de suc de lime (eu am folosit un suc de lime 100% natural, la sticluta de plastic, de la Mega Image)
- 1 - 2 linguri de vodka sau de rom alb (optional; eu am folosit rom alb)
- 1 pinch de sare
- 1-2 linguri de chipsuri de ciocolata (de la Metro sau Real; eu am folosit chipsuri de ciocolata belgiana Callebaut pe care le-am primit cadou de la Monica, prilej cu care vreau sa-i multumesc din nou :))

Preparare (10 min + 25 de min in masina de inghetata)
- taiati pepenele in bucati si curatati-l de seminte, apoi pasati-l in blender impreuna cu celelalte ingrediente (mai putin chipsurile de ciocolata)
- strecurati prin sita deasa sucul obtinut (o sa descoperiti astfel si cele cateva seminte care v-au scapat cand l-ati curatat :)) si congelati-l apoi in masina de inghetata pentru cca 20-25 de min (ca fapt divers, am constatat ca acest sorbet a inghetat cel mai repede dintre toate cele pe care le-am facut pana acum)
- cu 5 min inainte de terminarea timpului de congelare adaugati chipsurile de ciocolata, dupa care transferati sorbetul la congelator pentru cca 2 ore, ca sa se intareasca mai bine, si apoi serviti-l stropit cu putina zeama de lime

Enjoy!

SORBET DE ZMEURA SI VIN ROSÉ

Pentru cei care au deschis televizoarele mai tarziu si n-au citit posturile anterioare, sorbetul este un tip de desert inghetat care nu contine oua, lapte sau frisca lichida, fiind pe cat de usor de facut, pe atat de racorors.  Practic, reducand la maxim explicatiile, sorbetul reprezinta fructe pasate cu zahar, strecurate prin sita deasa (daca au seminte) si apoi congelate in masina de inghetata.

Reteta de fata ii apartine, desigur, tot maestrului David Lebovitz si are marele avantaj de a combina doua dintre pasiunile mele, si anume vinul rosé si masina de inghetata, rezultatul fiind absolut spectaculos, racoritor ca un șpriț de vara din ala adevarat, cu sifon, si in acelasi timp atat de aromat incat imi ploua-n gura chiar acum, numai cand ma gandesc la ce gust minunat poate sa aiba, cea mai apropiata comparatie care-mi vine-n minte fiind o combinatie de sangria cu spuma de zmeura.

Si daca totusi insistati sa nu va luati masina de inghetata, vestea buna e ca puteti face acest sorbet si fara, doar ca va trebui sa amestecati cu o furculita sau cu un tel in casoleta pusa la congelator cam din 45 in 45 de minute la inceput si apoi mai des, din 20 in 20 de minute timp de 3-4 ore, ca sa spargeti acele de gheata care se formeaza.

Ingrediente (pt cca 1 litru de sorbet):
- 500g de zmeura cat mai coapta (inca se mai gaseste pe la piata, asa ca nu ratati ocazia)
- 500ml de vin rosé, de prefreinta demisec sau sec (eu am folosit Terra Romana si s-a potrivit perfect cu zmeura)
- 150g zahar
- 2 linguri de zeama de lamaie sau lime

Preparare (10 min + 1 ore de racire + 30 min de congelare) 
- spalati zmeura intr-o sita (usor, sa n-o zdrobiti si sa pierdeti sucul prin chiuveta) apoi pasati-o in blender sau cu mixerul vertical pana se transforma in pulpa

- strecurati pulpa prin sita deasa ca sa o separati de seminte (acest pas nu e neaparat necesar, doar ca eu unul prefer sorbetul cat mai fin, fara seminte prin el) si amestecati-o cu zeama de lamaie sau lime
- intre timp turnati vinul intr-o cratita, adaugati zaharul si dati la foc mediu pana ce acesta se dizolva si apoi mai lasati 2-3 min la foc mic sa bolboroseasca usor

- amestecati intr-un bol piureul de zmeura cu vinul, raciti bine amestecul (mai intai la baie de gheata, si apoi la frigider, min 1 ora, dar sa tineti cont ca e cu atat mai bine cu cat e mai rece)
- congelati in masina de inghetata pt cca 30 min (deoarece contine si alcool, amestecul se va ingheta mai greu si va trebui lasat min 2 ore la congelator dupa ce e scos din masina, cat sa se intareasca bine)

- pentru un efect artistic, serviti-l in pahare de vin, eventual alaturi de cateva boabe de zmeura proaspata sau de niste boabe de struguri :)

Enjoy!

TABBOULEH, SALATA ORIENTALA DE PATRUNJEL

Tinand cont de pasiunea teribila pentru inghetata care m-a cuprins in ultima vreme, de cand mi-a sosit masina Cuisinart, vreau sa va spun ca am rezistat cu greu tentatiei de a mai posta inca doua - trei retete de inghetata si sorbet pe care le-am prestat recent, dar va promit ca ma voi revansa cat de curand cu o reteta de sorbet de zmeura si vin roze si cu una de inghetata geniala de branza Roquefort si miere (pe care a facut-o recent si Dan, dar deoarece avem viziuni diferite asupra ei, o sa va povestesc si eu despre ea).

Pana atunci insa, va rog sa va bucurati de tabbouleh, aceasta salata orientala minunata, care este atat de buna si de simplu de preparat in versiunea facuta in casa incat probabil ca n-o s-o mai cumpar niciodata ready made for take away (desi la Nasser e chiar foarte ok).

Si pentru ca sunt destul de in urma cu timpul liber in perioada asta, n-o sa ma lungesc prea tare cu introducerea si o sa trec direct la fapte.

Ingrediente (pentru cca 6 pers)
- 5 legaturi de patrunjel proaspat
- 1 legatura de menta proaspata
- 1 ceapa rosie medie
- 3-4 rosii coapte bine
- 80g de bulgur (cca 1 ceasca de cafea) [NOTA: bulgurul arata ca un couscous, fiind format din cereale zdrobite si prefierte si il gasiti la orice bacanie arabeasca, la magazinele cu produse eco sau naturiste si chiar la Mega Image]
- zeama de la o lamaie
- ulei de masline
- sare
- optional: un pinch de scortisoara, ienibahar sau piper (eu n-am pus, dar sigur pun data viitoare :))

Preparare (10 min + 1 ora de pregatire)
- mai intai tocati rosiile in bucatele de 1-2 cm si amestecati-le (impreuna cu sucul) cu bulgurul intr-o cutie de plastic cu capac pe care o bagati apoi la frigider pentru cca 1 ora (recomandabil e s-o lasati 2 ore, dar eu am verificat ambele variante si rezultatul final a fost identic)
- cat se inmoaie bulgurul in sucul de rosii, spalati patrunjelul si menta, desprindeti-le frunzele de pe tulpini si apoi tocati-le marunt (menta poate fi tocata si putin mai mare, dar patrunjelul trebuie maruntit bine) si puneti-le intr-un bol de salata
- tocati marunt ceapa rosie si puneti-o in acelasi bol
- dupa ce s-a inmuiat bulgurul (mai bine verificati-l ca sa fiti siguri, ar trebui sa nu scrasneasca in dinti, ci sa aiba consistenta orezului fiert tare sau a pastelor fierte al dente; daca inca e prea crocant, mai lasati-l putin la frigider) turnati-l peste patrunjel, menta si ceapa si amestecati bine toate ingredientele
- adaugati zeama de lamaie si uleiul de masline, amestecati si apoi sarati putin, dupa gust (reteta originala se face fara sare, dar eu a observat ca putina sare ii scoate in evidenta aromele mult mai bine)
- serviti salata tabbouleh ca starter, alaturi de hummus si mutabbal, pe care le-ati facut tot voi, evident :))

Enjoy!