miercuri, 24 februarie 2010

AWAY FOR FEW DAYS

In zilele care urmeaza nu vor mai aparea posturi noi deoarece ma duc putin pana la Istanbul, sa vad daca mancarea e chiar asa de misto cum zice Bourdain. To do listul e mai jos. :)







marți, 23 februarie 2010

"M-AU DAT LA GAZETA" SE INTOARCE :)

Deoarece m-au pus intr-o companie cat se poate de onoranta, alaturi de Viorel Copolovici si de Adi Hadean, de data asta o sa le trec cu vederea celor de la Adevarul atat titlul cam cliseistic cat si neologismul infiorator folosit ca sa ne defineasca pe noi, astia care gatim. Come on, "gastrosexual"...? :))) 

Puteti citi articolul complet in Adevarul de azi sau online, aici.


luni, 22 februarie 2010

SOCCA, GUSTAREA PERFECTA DE PE COASTA DE AZUR

Va spuneam in postul anterior ca am descoperit blogul lui David Lebovitz si deserturile sale minunate cautand cu totul si cu totul altceva, si anume diverse retete care folosesc faina de naut. Aceasta faina galbena este gluten free si este cunoscuta sub numele de gram, besan sau garbanzo, fiind un aliment de baza mai ales in bucataria indiana, unde este folosita in principal pentru papadums, bhajis si pakoras. De asemenea, aceasta faina se poate folosi ca substitut pentru oua in bucataria vegana, amestecand-o pur si simplu cu putina apa.

Daca toate aceastea imi erau deja cunoscute, trebuie sa va martusiesc ca faptul ca aceasta faina sta la baza celui mai indragit snack de pe Coasta de Azur a fost o surpriza pentru mine. Este vorba despre un fel de turta numita socca (cunoscuta si sub numele de farinata la vecinii italieni) care se prepara foarte simplu, amestecand faina galbena cu apa, ulei de masline, sare, piper si oregano tocat. Amestecul astfel obtinut, de o consistenta doar putin mai groasa decat cea a laptelui se rumeneste in tavi mari, rotunde, in cuptorul cu lemne si apoi se taie in bucati neregulate, se presara cu sare si piper si se stropeste cu ulei de masline si in fine se serveste la botul calului, musai impreuna cu o stacana de vin roze rece.

Dupa ce am citit mai multe articole in care socca, in ciuda sau poate tocmai din cauza simplitatii ei, era ridicata in slavi de foodies din toate colturile lumii (inclusiv de catre Pim, o adorabila autoare de blog culinar a carei carti de gourmet lifestyle si aventuri gastronomice v-o recomand calduros), m-am hotarat s-o incerc si eu, si, desigur, sa impartasesc apoi si cu voi intreaga experienta.

Primul pas in acest sens a fost sa ma decid ca voi merge la Nisa de Pasti, intr-o aventura culinara sper eu foarte interesanta, dar despre asta cu o alta ocazie. Al doilea pas a fost sa ma documentez putin si apoi, deoarece aveam deja in casa toate ingredientele necesare, sa-mi iau singurul lucru care imi mai lipsea, si anume o tava de tarta de 26cm cu fundul fix (aveam doar una cu fundul detasabil, care nu era ce trebuie pentru reteta de fata).

Ceea ce mi-a iesit dupa doua ore de asteptare si o ora de rumenit a fost un snack incredibil de delicios si foarte usor de preparat acasa, pe care vi-l recomand calduros. de asemenea, promit sa revin cu detalii si eventuale adaugiri dupa ce o sa testez socca la fata locului, in aprilie la Nisa.

Ingrediente (pentru 8 socca, suficiente pt cca 4-6 pers)
- 250g de faina galbena (se comanda online de la www.mirodenii.ro)
- 550ml de apa
- 2 lingurite de sare (preferabil marina)
- 2 lingurite de piper proaspat macinat
- 1 lingurita de chimen macinat
- 3 lingurite de ulei de masline extravirgin (plus alte 2-3 lingurite pt uns tava)
- 1 lingurita de rozmarin fresh, tocat marunt (frunzele de pe un fir)

Pentru servit
- sare, piper si ulei de masline
- vin roze, cat mai mult si cat mai rece (musai! :))

Preparare (1 ora + 2 ore de "odihna" pentru aluat)
- cerneti faina galbena intr-un bol mare, apoi adaugati uleiul de masline, sarea, piperul, chimenul si rozmarinul tocat si incorporati treptat apa amestecant permanent si relativ viguros cu un tel, cat sa nu ramana cocoloase.
- lasati amestecul obtinut (care trebuie sa fie aproape lichid, mai subtire ca un aluat de clatite clasic) sa se "odihneasca" cam 2 ore intr-un vas acoperit, la temperatura camerei (eu am transferat amestecul intr-o cana de bucatarie, ca sa-l pot turna usor mai apoi, direct in tava)
- porniti la maxim broilerul cuptorului (acel arzator aflat in partea de sus, simbolizat cu o linie in zigzag) si lasati-l sa incinga bine cuptorul (min 15 min)
- ungeti bine tava de tarta cu cca 1 lingurita de ulei de masline si lasati-o sa se incinga in cuptor pt cca 5 min
- turnati apoi un strat subtire de amestec in tava incinsa (unsa din nou daca e cazul) si rotiti-o cat sa se intinda perfect (atentie, ca tava trebuie sa fie foarte fierbinte in acest moment, asa ca be careful)
- bagati tava in cuptor pe gratarul pozitionat la primul nivel de la mijloc in sus
- dupa cca 6-7 min (in functie de puterea broilerului, acest timp poate varia), socca ar trebui sa fie gata; ea trebuie sa aiba marginile ferme si sa fie usor rumenita, chiar arsa putin pe alocuri, dar nu carbonizata de tot
- scoateti socca pe un fund de lemn (atentie ca partea de jos va fi mai moale si va parea necoapta, dar don't worry, e ok), taiati-o in triunghiuri neregulate si asezati-o pe o farfurie intinsa (nu o acoperiti deoarece se va inmuia si ar fi pacat, ca este mult mai buna crunchy)
- repetati povestea pana terminati aluatul (nu uitati sa incingeti din nou tava pt cca 1 min si apoi s-o ungeti cu ulei inainte de a intinde o noua socca)
- stropiti-o cu putin ulei de masline si presarati-o cu sare marina si putin piper proaspat rasnit, apoi serviti-o fierbinte, cu mult vin roze racoros
Enjoy! 

joi, 18 februarie 2010

INGHETATA DE CIOCOLATA CU BANANE (CEA MAI SIMPLA RETETA DIN LUME)

In esenta, inghetata este un simplu amestec dulce si cremos, in general pe baza de lapte, care este servit congelat, ceea ce, nu-i asa, ar trebui s-o faca extrem de usor de preparat de catre oricine care are acasa un blender si un congelator. Problema principala a inghetatei facute acasa este insa ca aceasta, spre desosebire de cele fabricate industrial, care sunt pline de aditivi si alte chestii recoltate din podgoria Dealurile Chimiei, are tendinta de a forma ace de gheata in timpul congelarii, rezultatul final nefiind tocmai cel cremos si catifelat la care v-ati fi asteptat.

Solutia cea mai eficienta la aceasta problema este masina de inghetata, masina care are rolul de a permite amestecului sa inghete treptat, prin centrifugarea lenta intr-un bol cu peretii foarte reci (bolul este fie inghetat in prealabil in congelator, in varianta ieftina, fie este racit de un miniracitor propriu, in varianta scumpa), spargandu-i in acelasi timp acele de gheata care se incearca sa se formeze prin rotirea permanenta a paletelor in interior.

Din fericire insa, achizitionarea unei masini de inghetata, desi highly recommended in cazul in care aveti o pasiune pentru acest desert, nu este neaparat necesara atunci cand vine vorba de prepararea unei inghetate teribil de bune, dovada fiind reteta de fata. Aceasta reteta (pe care am descoperit-o absolut intamplator, cautand cu totul si cu totul altceva) poarta semnatura lui David Lebovitz, un cofetar american ale carui aventuri la Paris sunt descrise savuros atat pe blogul sau (must read!) precum si in cartile sale de "lifestyle culinar" pe care vi le recomand calduros (eu le-am comandat de pe Amazon).

Aceasta reteta este incredibil de simplu de preparat si permite variatii destul de interesante, cu conditia pastrarii elementelor de baza. Eu am preparat pana acum doua variante, una cu lapte integral plus ciocolata neagra si alta cu lapte de cocos plus ciocolata alba, ambele fiind la fel de delicioase.

Inainte de a incepe vreau totusi sa va avertizez ca din cauza ca aceasta reteta foloseste destul de mult alcool (ca element anti-ace de gheata), ea nu este recomandata copiilor, ceea ce pana la urma nu e neaparat un lucru rau, deoarece pe aia micii oricum i-ar fi durut in gat dupa aia iar voi ati fi fost frustrati ca trebuie sa impartiti minunatia la mai multe guri. :)

Ingrediente (pentru cca 18 cupe / 6 pers)
- 200ml de lapte integral (puteti folosi si lapte de cocos sau lapte de soia)
- 200ml de Baileys (sau alt lichior cremos, gen Kahlua, Amarula, Tia Maria, Sheridan's, Carolans, etc)
- 40ml de tarie (rom negru sau orice alt alcool tare si preferabil aromat; eu am folosit Jack Daniel's)
- 150g de ciocolata (eu am folosit ciocolata de gatit, atat neagra cat si alba, cu rezultate excelente de fiecare data)
- 2.5 - 3 banane (in functie de marime; conteaza sa fie cat mai coapte)

Preparare (5 min + 4-5 ore de congelare)
- topiti ciocolata (rupta in bucati mici) in lapte (eu am pus-o cca 2 min intr-un bol mic la microunde, dar se poate topi si in bain marie sau chiar lasata pe calorifer :))
- taiati marunt bananele, puneti-le intr-un bol mai mare si adaugati peste ele lichiorul, taria si ciocolata topita in lapte si apoi pasati bine amestecul cu un blender vertical sau cu un robot de bucatarie
- turnati amestecul lichefiat intr-o casoleta de plastic cu capac si introduceti-o la congelator pentru 4-5 ore
- serviti-o simpla sau cu topping de ciocolata rasa, de frisca sau de sirop caramel (hint: in cazul in care inghetata este prea tare - unele congelatoare racesc mai rapid si mai puternic decat altele - scoateti-o din congelator cu 10-15 minute inainte de a o servi)
Enjoy!

marți, 16 februarie 2010

SCOICI MARINIERE, IN SOS DE VIN CU USTUROI

Cea mai simpla, cea mai rapida si probabil ca din acest motiv si cea mai raspandita reteta de a prepara scoicile clasice este metoda mariniere, care presupune inabusirea scoicilor intr-un sos (sau o supa, dupa cum o considera unii) de vin cu usturoi. Din punctul meu de vedere, aceasta metoda de a gati scoicile este si cea mai gustoasa dintre toate pe care le-am incercat pana acum, drept urmare v-o recomand calduros. Desi in principiu aceasta reteta are la baza scoicle clasice, adica midiile, ea se poate folosi fara probleme si cu alte tipuri de scoici sau chiar cu un mix de fructe de mare, dupa cum puteti vedea la Mazi.

In ceea ce priveste scoicile, le puteti folosi cu incredere pe cele de la Metro sau Carrefour, atat in varianta fresh (desi am constatat ca acestea tind sa fie mai mici decat celelalte) cat si in varianta pasteurizata (la punga de plastic sigilata) sau chiar in varianta congelata (la cutie de carton), rezultatul final fiind foarte asemanator. De asemenea, in functie de cat de mult vreti sa va alintati colesterolul, puteti folosi unt cu 85% grasime in loc de ulei de masline.

Ingrediente (pentru 2 pers) 
- 1kg de scoici (fresh, pasteurizate sau congelate)
- 8-10 catei de usturoi (curatati si tocati marunt)
- 1 shalota (optional; curatata si tocata marunt)
- 1 legatura de patrunjel (tocat marunt)
- 2-3 linguri de ulei de masline (sau 1 sfert de pachet / 50g de unt)
- 400ml de vin alb (un pahar mare)

Preparare (5-6 min + 5 min de pregatire)
- clatiti scoicile in jet de apa rece (doar daca sunt fresh sau pasteurizate; daca sunt congelate, nu e cazul) si eventual curatati-le de "mustatiile" de alge care ies din cochilii si de incrustatiile de pe exterior
- teoretic, daca folositi scoici fresh (=vii) ar trebui sa le aruncati pe cele sparte si pe cele care nu se inchid atunci cand le ciocaniti usor, deoarece acestea sunt moarte si riscati sa va intoxicati, dar in cazul celor pasteurizate sau congelate va garantez eu ca toate sunt deja decedate din start, asa ca puteti sari acest pas :)
- incingeti la foc mic spre mediu o tigaie mare (in care sa intre toate scoicile), adaugati uleiul de masline (sau untul) si caliti usturoiul (si shalota, daca aveti) pt cca 1 min, pana devine translucid (atentie sa nu se arda!)
- adaugati scoicile (cele congelate se pun direct asa, fara sa le dezghetati), apoi turnati vinul si patrunjelul tocat peste ele si amestecati usor, cat sa se acopere cat mai multe scoici cu supa din vin, ulei, usturoi si patrunjel
- acoperiti tigaia cu un capac si lasati la foc mediu cca 3-4 min (daca le gatiti prea mult devin cauciucoase si neplacute omului :)), dupa care transferati scoicile intr-un bol mare si turnati supa ramasa in tigaie peste ele
- serviti imediat, alaturi de un bol  pentru cochilii si musai cu niste felii de paine cu coaja groasa, pentru inmuiat in minunatia de supa.
Enjoy! 

miercuri, 10 februarie 2010

DORADA IN CRUSTA DE SARE

Dintre toti pestii cu care am avut placerea sa ma intalnesc pana acum prin diverse restaurante din lumea larga, probabil cel mai spectaculos ca prezentare a fost un asa numit flying gurame, specialitatea casei intr-un excelent restaurant traditional musulman din Bali (highly recommended daca ajungeti pe acolo).

Acest gurame este un peste de apa dulce care este semi-filetat (carnea ramane atasata de trunchi doar in partea dinspre cap) si apoi prajit in asa fel incat cele doua bucati de carne se transforma in niste aripi cat se poate de spectaculoase (si incredibil de gustoase, as mai adauga :)), dupa cum puteti vedea in imaginea de mai jos.

Foarte aproape la impresia artistica de acest gurame zburator vine apoi reteta de fata, si anume dorada in crusta de sare, cu care daca imi aduc eu bine aminte m-am intalnit pentru prima data in Portugalia acum multi ani. Acest mod de a prepara pestele este pe cat de spectaculos pe atat de simplu. Practic, pestele este curatat de maruntaie, umplut cu ceva ierburi aromate si felii de lamaie, acoperit din plin cu sare grunjoasa si apoi bagat la cuptor pana cand sarea se transforma intr-o adevarata carapace, destul de solida. La restaurantele care servesc acest fel, dorada este adusa la masa inca in crusta de sare, care este sparta pe loc de catre ospatar, acesta filetand apoi expert pestele direct in farfurii, spre deliciul mesenilor fascinati de intregul proces.

Prima intrebare, legitima de altfel, pe care si-ar pune-o oricine inainte de a testa acest fel este daca nu cumva pestele gatit astfel devine prea sarat, intrebare al carui raspuns este nici vorba, ba chiar din contra. Practic, sarea absoarbe din umezeala pestelui, actionand ca un cuptor-in-cuptor si permitandu-i acestuia sa se coaca fara sa se arda sau sa se usuce prea tare. In acelasi timp, pielea, cea care este in contact direct cu sarea, este aruncata inainte de a se fileta pestele.

A doua (si, sper eu, ultima inainte de a trece la fapte :)) intrebare este cat de complexa si dificil de preparat acasa este aceasta reteta. Raspunsul este ca dorada in crusta de sare se prepara atat de simplu si de rapid incat practic este aproape imposibil s-o ratezi, chiar daca asta e primul fel pe care l-ai gatit vreodata. In plus, rezultatul este atat de spectaculos ca prezentare si ca gust incat va garantez ca veti face senzatie in randul prietenilor invitati la masa pentru a fi dati pe spate cu aceasta ocazie, si asta cu minimul efort posibil.

Ingrediente (pentru 4 pers)
- 2 dorade mari, proaspete (de pe pat de gheata, de la Metro sau Carrefour)
- 3 kg de sare grunjoasa (de la orice piata, intrebati de sare de muraturi)
- pentru umplutura aromatica: 1 lime (feliat in 6) si 1 legatura de tarhon proaspat (sau orice alte verdeturi proaspete va inspira, gen patrunjel, rozmarin, oregano, cimbru, menta, busuioc, etc); optional, mai puteti folosi 2-3 felii subtiri de ghimbir, 1-2 fire de lemon grass sau 1-2 felii subtiri de fenicul

Preparare (45 min + 10 min de pregatire)
- inainte de orice, porniti cuptorul pe pozitia maxima
- spalati doradele, apoi curatati-le de maruntaie (la dorada procedura e foarte usor de realizat) si apoi taiati-le aripioarele de pe burta si de pe spate cu o foarfeca de bucatarie
- introduceti in cavitatea fiecarei dorade cate 3 felii de lime si jumatate din legatura de tarhon, dupa care inchideti-le cat puteti de bine, astfel incat sa nu intre sarea in interior
- asezati folie de aluminiu pe fundul tavii de cuptor si apoi acoperiti tava cu jumatate din cantiatea de sare, intr-un strat uniform de cca 2cm
- asezati doradele pe patul de sare (fara sa se atinga intre ele)
- acoperiti-le cu sarea ramasa, astfel incat sa le lasati cozile si capetele afara, dupa care batatoriti cu palmele sarea peste dorade ca sa se muleze cum trebuie (unele retete recomanda ca sarea sa fie umezita usor, sau chiar amestecata cu albusuri de ou sau faina, dar chiar nu este necesar)
- puneti tava la cuptor pentru cca 45 min (sau 35-40 min, daca folositi dorade mai mici) dupa care scoateti-o sa se raceasca putin (folositi un timer ca sa nu gatiti prea tare doradele)
- spargeti cu atentie crusta de sare din jurul fiecarei dorade cu un cutit, apoi inlaturati pielea, care se desprinde foarte usor, de la coada sau de la cap
- cu ajutorul unui cutit de peste (daca aveti, daca nu merge si un cutit mai lat sau chiar o paleta de tort) desprindeti usor carnea din partea de sus, incepand de la sira spinarii spre interior, si puneti bucatile pe un platou
- dupa ce terminati partea de deasupra, scoateti sira spinarii, cele cateva oase mari si umplutura (feliile de lime si tarhonul se arunca), si apoi desprindeti si carnea de pe partea cealalta, astfel incat pielea sa ramana pe patul de sare (oricum e lipita, asa ca don't worry)
- cat timp doradele se rumenesc in cuptor, pregatiti un sos simplu din 2-3 linguri de ulei de masline, zeama de la jumatate de lime, un varf de cutit de sare si niste verdeturi tocate (proaspete, daca aveti, sau uscate; eu am folosit busuioc, tarhon si patrunjel, toate uscate), pe care le puneti intr-un borcanel cu capac si le amestecati bine de cateva ori, cat sa se imbine toate aromele
- serviti bucatile de dorada simple, stropite usor cu sos, sau alaturi de o garnitura de orez, legume la aburi, sau cartofi copti
Enjoy!

luni, 8 februarie 2010

MUSCHIULET DE PORC LA CUPTOR

Dupa atatea delicii exotice, iata ca a venit vremea si pentru un muschiulet de porc autohton, marinat cu simt de raspundere si apoi rumenit exemplar la cuptor, cat sa iasa roz si suculent la mijloc si incredibil de aromat la suprafata. :)

Aceasta reteta este teribil de simpla, iar secretul ei sta in timpul pe care carnea il petrece in frigider impreuna cu marinata, astfel incat sa apuce sa se imprieteneasca bine cu aromele. Deoarece marinata de fata este  inventata de mine la inspiratia de moment, va recomand calduros si voua sa nu va lasati descurajati daca nu aveti prin casa toate ingredientele care urmeaza si sa improvizati cu ce aveti la indemana, pastrand eventual ideea de baza.

Ingrediente (pentru 2-4 pers)
- 1-2 muschiuleti de porc (in general se vand la casolete cu doua bucati)
- 2 linguri de otet balsamic
- 2 linguri de sos Worcester
- 3 linguri de ulei de masline
- 1 lingurita de sos de soia
- 6-7 cuisoare
- 4-5 seminte de cardamom verde (zdrobite cu latul cutitului, ca sa elibereze aromele mai usor)
- 2-3 catei de usturoi (usor zdrobiti si ei)
- 2 linguri de tarhon uscat (sau frunzele de pe o legatura de tarhon proaspat)
- 2 lingurite de mix five spices (pueti inlocui cu 1 lingurita de scortisoara, 1/2 lingurita de chimen macinat si 1/2 lingurita de coriandru macinat)
- 50g unt (1 sfert de pachet)
- rosii, dovlecei, castraveti, tulpini de telina, rucola sau orice alte legume proaspete aveti la indemana, pentru salata

Preparare (45 min + 24h de lasat la marinat)
- amestecati toate ingredientele intr-un bol, puneti muschiuletii intr-o punga sigilabila (tip zip lock, au la Ikea; daca nu aveti, don't worry, puteti folosi orice punga legata la gura, doar sa aveti grija sa nu se verse prin frigider), turnati marinata peste muschiuleti, sigilati (sau legati) punga si lasati-o peste noapte in frigider (ideal e sa scoateti aerul din punga, astfel incat carnea sa stea in contact perfect cu marinata)
- a doua zi incalziti cuptorul la 180C (foc mediu spre mare) si apoi scoateti muschiuletii din punga si asezati-i pe o tava de roast (tava cu grill)
- bagati tava la cuptor si apoi turnati apa fierbinte pe fundul tavii, sub grill (vaporii de apa vor pastra carnea moale si zemoasa si in acelasi timp apa din tava va retine stropii de grasime care vor curge din carne)
- dupa cca 40-45 min (folositi un timer sau alarma de la telefon) scoateti tava din cuptor si incercati muschiuletii cu termometrul de carne (a must buy, au la Ikea unul foarte bun si ieftin, care are si functie de timer), in portiunea cea mai groasa (introduceti tija termometrului orizontal, cca 8-10 cm prin capatul gros al muschiuletilor, cu grija sa nu se atinga de tava sau de gratar)
- in momentul in care temperatura interioara a ajuns la 70C, muschiuletii sunt gata (temperatura interioara pentru medium rare este de fapt 76C, dar carnea continua sa se incalzeasca in interior cu 5-6C si dupa ce a fost luata din cuptor)
- lasati muschiuletii sa se odihneasca cca 10 min intr-o casoleta cu capac, timp in care pregatiti sosul si salata
- inlaturati bucatile de usturoi, cuisoare si cardamom, turnati marinata intr-o craticioara si puneti-o la la foc mic, amestecand permanent pana incepe sa fiarba, dupa care adaugati 1 sfert de pachet de unt, amestecati pana se dizolva si apoi mai reduceti sosul putin, cat sa se mai ingroase
- taiati muschiuletii in felii de cca 1 cm (usor in diagonala, perpendicular pe directia fibrelor)
- serviti impreuna cu sosul si salata de cruditati

Enjoy!

joi, 4 februarie 2010

SARMALUTE LIBANEZE IN FOI DE VITA

Probabil ca daca intrebam oricati concetateni alesi aleator care este cel mai autentic fel de mancare din bucataria romaneasca, majoritatea vor indica sarmalele, eventual cu mamaliguta. Din pacate insa, aceasta impresie (de altfel adanc infipta in constiinta colectiva) despre sarmale drept piatra de temelie gastronomica a neamului este cat se poate de eronata, deoarece acest fel de mancare (impreuna cu multe altele, precum ciorba, ciulamaua, chiftelele, pilaful si asa mai departe) are origini cat se poate de orientale, la noi ajungand pe filiera turceasca, dovada fiind chiar etimologia numelui, care este o preluare aproape ad literam din limba turca.

Evident, de-a lungul timpului ne-am adus si noi aportul la imbogatirea acestui fel prin inlocuirea unor ingrediente (carnea de miel cu carne de porc sau carne de peste, frunzele de vita de vie cu foile de varza murata sau orezul cu pasat) sau prin folosirea de noi metode de preparare (precum coptul in cuptor de lut), dar in esenta sarmaua ramane tot un fel adoptat din bucataria musulmana, oricat de mult ne-ar afecta la mandria nationala acest lucru.

In fapt, sunt atat de putine (if any…) feluri de mancare pur autentice incat se poate afirma cu destul de multa certitudine ca practic nu exista o bucatarie traditionala romaneasca originala per se, bucatele noastre fiind un melanj de inspiratie slava si orientala, dar despre asta cu alta ocazie, deoarece in continuare vreau sa ne concentram pe delicioasa reteta de sarmale libaneze in foi de vita pe care probabil ca multi dintre voi le-ati gustat deja prin restaurantele libaneze de la noi, dar pe care nu cred ca vi le-ati imaginat ca fiind atat de simplu de preparat acasa.

Inainte sa trecem la treaba, vreau doar sa va mai atrag atentia ca, in cazul in care nu le-ati gustat pana acum la restaurant, gustul acestor sarmale difera destul de mult de gustul cu care sunteti obisnuiti, fiind mult mai aromate si avand un gust usor dulce, dar cat se poate de delicios.

Ingrediente (pentru 4-5 pers / 23-25 de sarmale)
a. de baza:
- 25 foi de vita in saramura (la borcan, de la Metro, sectiunea de muraturi, sau de la magazinele arabesti)
- 2 rosii medii spre mari
- 250ml de suc gros de rosii (bulion doar din rosii si sare, fara zahar sau alte prostii prin el)
- 250ml supa de pui sau de legume (puteti folosi cu incredere 1/2 cub concentrat dizolvat in apa fierbinte daca n-aveti timp sa faceti supa in casa)
- 2 linguri de suc de lamaie
- 2 linguri de ulei  

b. pentru umplutura:
- 1 ceapa mica sau medie (tocata marunt)
- 1 catel de usturoi (tocat marunt sau pisat)
- 150g de carne tocata de miel (eu am preparat o varianta vegetariana si am inlocuit carnea cu ciuperci porcini uscate, hidratate si apoi tocate)
- 2 linguri de orez cu bobul rotund (orez de pilaf, nu cu bobul lung)
- 1 lingura de stafide (hidratate in apa calduta si apoi tocate marunt)
- 1 lingurita de scortisoara macinata
- 1 lingurita de coriandru macinat
- o mana de coriandru proaspat, tocat (doar frunzele, fara tulpini)
- 2 linguri de fulgi de migdale (rumeniti mai intai in tigaia incinsa fara ulei si apoi pisati in mojar sau in rasnita de cafea)
- 2 linguri de ulei de masline
- 125ml de apa

Preparare (1 ora + 20 min de pregatire)
a. umplutura
- incingeti uleiul de masline intr-o tigaie mare si apoi caliti la foc mic ceapa si usturoiul pana se inmoaie si devin translucide (cca 2-3 min), dupa care adaugati orezul si amestecati bine
- imediat adaugati apa, stafidele, scortisoara si coriandrul macinat si amestecati permanent pana cand toata apa este absorbita (cca 5 min; atentie sa nu se lipeasca amestecul de tigaie!)
- adaugati carnea tocata (sau ciupercile tocate), coriandrul proaspat (tocat marunt) si migdalele prajite si apoi macinate, amestecati bine si transferati umplutura intr-un bol, sa se raceasca putin

b. sarmalele
- scoateti foile de vita din borcan si lasati-le acoperite cu apa rece intr-un bol pentru cca 5 min, dupa care scurgeti-le, spalati-le din nou sub jet de apa rece si apoi uscati-le cu un prosop de bucatarie (ca idee, o sa folositi cam un sfert de borcan, iar restul le puteti pastra pentru alta ocazie, doar sa mai adaugati apa cat sa acopere foile ramase in borcan)
- intre timp, taiati rosiile in felii de cca 5mm si asezati-le intr-un singur strat pe fundul unei oale mari (cu diametru de cca 25cm)
- asezati cate o frunza (cu nervurile in sus) pe un tocator, puneti o lingurita generoasa de umplutura in centrul frunzei, rulati partea de jos peste umplutura cat puteti de strans, apoi aduceti lateralele spre interior si in final rulati complet sarmaua (tehnica este exact aceeasi ca la pachetelele de primavara, daca va mai aduceti aminte)
- asezati sarmalele una langa alta in oala (peste feliile de rosie, intr-un singur strat, fara sa se suprapuna), apoi acoperitile cu amestecul de bulion, supa, ulei si suc de lamaie (de la ingredientele de baza), dupa care puneti pe deasupra un farfurie cu gura in jos sau un capac mai mic decat oala, cat sa le tina pe pozitie cat timp fierb, apoi acoperiti oala si lasati-o la foc mic pentru cca 45 min (in varianta cu ciuperci) sau 60 min (in varianta cu carne)
- serviti-le simple sau cu iaurt aromat cu menta, usturoi si ulei de masline (eu le-am pus pe deasupra o lingura de raita, care a mers perfect)
Enjoy!

luni, 1 februarie 2010

SUPA THAILANDEZA DE DOVLEAC

Dovleacul este o leguma atat de familiara pentru noi incat s-ar putea crede ca este un ingredient de baza in bucataria romaneasca, dar din pacate nu prea este cazul, deoarece imaginatia noastra culinara se opreste imediat ce trecem de placinta cu dovleac, dovleacul la cuptor si, desigur, semintele prajite cu sare si sparte-n dinti pe stadioane (si nu numai).

Din fericire insa, dupa cum o sa vedeti in continuare, imaginatia altora este mult mai bogata cand vine vorba de dovleac, motiv pentru care eu unul tin sa le multumesc calduros. Reteta de fata (gasita aici) are la baza o specie dovleac cunoscuta sub numele de butternut squash, caracterizata prin forma lunguiata, cu coaja de nuanta portocaliu deschis si mai subtire decat cea a dovleacului clasic, care se gaseste usor si la noi in supermarketuri sau in piete, asa ca va recomand ca data viitoare cand treceti pe la raionul de legume din Carrefour (sau din alt supermarket) sa luati si un butternut squash pe care sa-l transformati intr-o supa geniala, dulce-acrisoara, aromata si usor picanta, dupa cum urmeaza. :)

Ingrediente (pentru 6-8 portii)
- 1 butternut squash de cca 1kg (puteti mari cantitatea daca vreti o supa mai dulce si mai concentrata)
- 2 shalote (cepe rosii, lunguiete, de la Mega Image, tocate marunt; merge si ceapa normala, de apa)
- 2 catei de usturoi (curatati si tocati marunt)
- 10cm de ginger (ghimbir) proaspat (de la Mega Image, Metro, etc) sau 2 linguri de ginger ras (la borcanel, de la Mega Image)
- 2 limes (lamai verzi; folositi separat coaja - partea verde, tocata marunt - si zeama)
- 2 linguri de pasta red curry (de la Mega Image)
- 1 cutie de 400ml de lapte de cocos (de la Metro sau Mega Image; puteti adauga mai mult daca vreti un gust mai delicat)
- 1 litru de supa de pui (ideal e sa fierbeti oase de pui cu ceapa, telina si morcovi, dar se poate face mai usor si din 2 cuburi de concentrat de pui dizolvate intr-un 1L de apa fiarta) [NOTA: pentru varianta vegetariana / vegana folositi supa de legume, proaspata sau din concentrat]
- 1/2 legatura (frunzele de pe 10-12 fire) de coriandru proaspat
- 2 linguri de sos de peste (de la Mega Image) [NOTA: pentru varianta vegetariana / vegana folositi sos de soia light in loc de sos de peste]
- 2 linguri de ulei (de masline sau orice alt ulei vegetal)

Preparare (20 min + 50 min de pregatire)
- preincalziti cuptorul la 200C (aproape de maxim, daca nu aveti gradatii pe buton)
- taiati dovleacul in doua (pe lung), curatati-l de seminte, ungeti o tava cu ulei, asezati jumatatile de dovleac cu miezul in jos si bagati tava la cuptor pentru cca 45 min.
- dupa ce dovleacul s-a copt (ca indicatie, e gata cand coaja e moale si se patrunde foarte usor cu o furculita), lasati-l sa se raceasca putin si apoi scoateti miezul intr-un bol cu o lingura
- intre timp incalziti (la foc potrivit) uleiul intr-o oala si adaugati ceapa, usturoiul si ghimbirul (curatat si ras), pe care le amestecati cca 2-3 min, pana se inmoaie si devin translucide (atentie sa nu se prajeasca!) dupa care adaugati pasta de curry si mai amestecati cca 2 min, cat sa inceapa sa-si dea aroma pe fata :))
- adaugati supa de pui, coaja de lime, pulpa de dovleac, coriandrul tocat si laptele de cocos si lasati sa fiarba la foc mic pentru 15 min
- dupa 15 min luati oala de pe foc, adaugati zeama de lime si apoi pasati bine supa cu un mixer vertical sau cu un blender
- serviti supa fierbinte, simpla sau cu crutoane (eu am folosit bucatele de papadums rumenite in tigaie si apoi sfaramate, care s-au potrivit la marele fix :))

Enjoy!  
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...