SOMON AFUMAT PE ARAGAZ (IN CRUSTA DE MIRODENII SI CU SOS TERIYAKI)

Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine perioada asta a sarbatorilor ma duce cu gandul inevitabil la mirosul de cozonaci proaspat scosi din cuptor si la aroma de afumatura, aia clasica, de la tara, imbinata cu mirosul de usturoi si mirodenii, acasta din urma fiind aroma care-mi trezeste un reflex pavlovian de precipitatii in gura mai mult ca oricare alta aroma. :)

Daca pana acum m-am multumit cu amintirile si cu cele cateva ocazii in care mai gaseam pe la targurile taranesti cate un carnat sau o slanina afumate cum trebuie, anul asta m-am decis sa-mi iau soarta in propriile maini si sa-mi fac singur afumatura, lucru care nu este chiar atat de complicat pe cat pare. Mai intai mi-am construit o afumatoare clasica, ce urmeaza a functiona cu fum rece si in care voi afuma carnatii, baconul, slaninuta, pastravii, somonul, branza, untul si alte chestii placute omului, dar deoarece gadgetul producator de fum nu mi-a sosit inca din UK, o sa pastrez aceasta poveste pentru un post ulterior, asa ca stati pe aproape.

Mai apoi, deoarece mi-era foarte greu sa astept pana sa fie gata afumatoarea cu fum rece, m-am pricopsit cu o minunata afumatoare de aragaz marca Demeyere, gratie prietenilor de la Kitchen Shop, carora vreau sa le multumesc pe aceasta cale pentru ca mi-au adus fumul in casa intr-un mod cat se poate de elegant.

TURTA DULCE DE CRACIUN CU GLAZURA DE ZAHAR

Zilele trecute am descoperit la magazinul alimentar de la Ikea aluat de turta dulce gata pregatit, precum si o casuta de turta dulce gata facuta, evident flat packed, s-o asamblezi acasa :)

Trecand peste comoditatea si simplitatea ideii (pana la urma daca e ok sa-ti iei aluat de foietaj sau foaie de placinta congelate, de ce nu ti-ai lua si aluat de turta dulce gata facut?), turta dulce facuta from scratch este unul dintre cele mai la indemana moduri (alaturi de coaja de portocala pusa pe calorifer si de vinul fiert :)) de a aduce atmosfera Craciunului in casa, unde va mirosi sublim a sugar and spice and everything nice.

CONCURS CU GADGETS DE LA KITCHEN SHOP

Nu-i asa ca va era dor de un concurs cu kitchen gadgets, numai bune de pus in ghetutele unui foodie de Mos Nicolae? Ei bine, iata ca a venit momentul sa va incercati din nou norocul cu doua gadgeturi foarte faine de la prietenii de la Kitchen Shop.

CAJU CU PIPER LUNG SI SARE DE MARE

Dintre toate nucile pe care le-am incercat de-a lungul vremii, nucile caju mi se par cele mai gustoase, fiind dulci si avand in acelasi timp o textura diferita de cea a celorlalte nuci, mie unul aducandu-mi aminte de aluatul de biscuiti fragezi. Aceste nuci, numite cashew nuts in engleza, sunt originare din nordul Braziliei, acum fiind cultivate in multe tari din zonele tropicale, precum India, Vietnam, Indonezia, Coasta de Fildes sau Nigeria, aceasta din urma fiind si cea mai mare producatoare din lume.

Nucile caju au o provenienta foarte interesanta, ele fiind produsul unui copac care poate creste pana la dimensiuni impresionante. Nucile sunt atasate in partea exterioara a unui "fruct fals" (care nu contine seminte) asemanator unui mar, fruct care este si el la randul lui folosit atat pentru gatit cat si pentru obtinerea de alcool, prin fermentare.

PAINE CU CARTOFI SI PAINE INTEGRALA CU SEMINTE

Probabil ca v-ati dat seama dupa frecventa posturilor din ultima vreme ca nu stau prea bine cu timpul in perioada asta, dar asta nu inseamna ca nu mai gatesc si nu mai mananc, ci doar ca m-am orientat putin catre niste solutii mai rapide, unele dintre ele fiind prea basic (din punctul meu de vedere) pentru a fi impartasite cu voi (cina cu o cana mare de lapte covasit de la Covalact si un colt de paine de casa, anyone? :))

Desigur, asta nu inseamna ca lucrurile simple nu pot fi si interesante, si pentru ca tot am amintit de paine de casa mai sus, va voi impartasi in cele ce urmeaza una dintre cele mai surprinzatoare descoperiri facute de mine in ultima vreme, si anume niste premixuri de paine absolut senzationale, solutia perfecta pentru cine nu are timpul sau cunostintele necesare ca sa isi faca paine de casa from scratch, folosind metodele traditionale, in mod curent.

SUPA DE MORCOVI CARAMELIZATI

Deoarece voi fi iar nevoit sa absentez motivat din blogosfera culinara, m-am gandit sa nu va las cu ochii in soare inca doua-trei saptamani si sa va povestesc inainte sa plec despre o reteta simpatica pe care de altfel o s-o si puteti vedea aplicata cu manutele astea doua in emisiunea "Sanatatea in bucate" a prietenului Marius Tudosiei, emisiune ce va fi difuzata duminica, 7 octombrie, de la ora 12:30 pe Digi 24 (inregistrarea poate fi vazuta online aici).

PUDDING DIN LAPTE CONDENSAT (CREMA DE ZAHAR ARS BRAZILIANA)

Daca va intrebati ce s-a intamplat de s-a lasat atata liniste pe blog in ultima vreme, aflati ca de data asta n-a fost vorba de procrastinatie si nici de lene, ci pur si simplu in ultima vreme am fost mai mult plecat decat pe acasa. Mai precis am bantuit vreo patru tari, care pe mare, cu velierul (Slovenia si Turcia), care pe uscat, cu masina (Bulgaria), care prin aer, cu avionul (India), avand tot felul de aventuri culinare si nu numai despre care poate o sa va povestesc candva.

Pana atunci insa, zic sa ma revansez pentru absenta si sa va cinstesc masa cu un desert simpatic si extrem de usor de preparat, de inspiratie braziliana. Practic, acest desert este considerat desertul celor carora cunostintele culinare li se opresc la spartul unui ou si la folositul unui blender, asa ca stati relaxati si voi, cei care pana acum va ascundeati prin ultima banca atunci cand noi, pasionatii usor maniaci intr-ale gatitului, vorbeam pe aici pe blog de rate Pekin, de brutarit cu maia naturala sau de curry indian, caci iata, a sosit si momentul vostru! :)

Acest desert, puddingul din lapte condensat, este de fapt versiunea braziliana a cremei de zahar ars, el fiind mult mai simplu de preparat decat versiunea noastra, insa cu un rezultat remarcabil de asemanator (diferenta, minora de altfel, consta in lipsa esentei de vanilie din versiunea braziliana).

CONCURS CU GADGETS DE LA KITCHEN SHOP

Asa cum v-am promis, concursul lunar cu gadgets oferite de prietenii de la Kitchen Shop revine, si de aceasta data cu un set cat se poate de interesant si in acelasi timp util in bucatarie.

CEI MAI BUNI COVRIGEI SARATI DIN LUME

Pentru ca tot suntem in plin sezon de fotbal si tot omul sta la meci cu o bere in fata si cu aerul conditionat pornit in freza, hai sa va dau cea mai tare reteta de covrigei sarati din lume, mai buni decat orice ati mancat voi pana acum, parol! :)

Reteta de fata este culeasa de la mama unei prietene de la Arad (saru' mana, doamna Mitzu! :)) si este absolut senzationala, gustul acestor covrigei fiind total diferit fata de ce se gaseste in comert, ducand un pic spre cascaval, desi nu au asa ceva in componenta.

CIORBA DE LOBODA DREASA CU BORS, LEUSTEAN, SMANTANA SI OUA ZDRENTE

Repede, repede, pana nu dispare loboda din piata, hai sa va povestesc despre aceasta ciorba minunata, una dintre preferatele mele atat datorita gustului specific (o combinatie de bors si leustean) cat si culorii roz foarte simpatice, not to mention ca este printre putinele ciorbe la fel de bune si rece si calda.

Reteta de fata face parte din categoria celor clasice in familia mea, "culese" de la mama si apoi transformate de mine in cantitati usor replicabile si de alte persoane (daca nu stiati pana acum, mama nu prea gateste cu masuri standard, ci cu multe aprecieri la ochi si la feeling, bazate aproape exclusiv pe experienta de o viata din bucatarie :))

CONCURS CU GADGETS DE LA KITCHEN SHOP

Nu stiu altii cum sunt, dar eu unul am un mega soft spot pentru orice fel de gadget, fie el mecanic sau electronic, util sau doar simpatic. Din punctul meu de vedere, un gadget perfect este in acelasi timp ergonomic, functional, dar si cu un design smart, placut omului, menit sa-ti aduca un zambet larg pe fata atunci cand il folosesti.

Evident, gadgeturile legate de gatit ocupa un loc important in aceasta ecuatie, mai ales ca in majoritata cazurilor ele imbina perfect utilul cu placutul, facand viata mai usoara in bucatarie, motiv pentru care eu am tendinta de a le colectiona, chiar si daca multe dintre ele sunt mono-functionale, deoarece pur si simplu they make me happy :)

In acest context am placerea de a va anunta ca de acum pana la sfarsitul anului veti avea aici pe blog un concurs lunar cu gadgeturi de bucatarie oferite cu generozitate de prietenii de la Kitchen Shop.

CIABATTA, UNA DINTRE CELE MAI BUNE PAINI ARTIZANALE

De ceva vreme incoace, mai precis cam din primavara trecuta, de cand am descoperit Apa.Faina.Sare, minunatul blog al Codrutei, am dezvoltat o usoara obsesie pentru painea artizanala, facuta in casa.

Aventura mea cu painea a inceput de fapt mai de mult, de cand am experimentat cu painea fara framantare (care, btw, este un punct de start foarte ok pentru oricine este usor speriat de brutaritul acasa) si mai apoi cu masina de paine, o optiune destul de comoda si cu rezultate relativ ok (prin comparatie cu mizeriile de paini din comert), ambele fiind insa departe de rezultatele spectaculoase pe care le-am obtinut mai apoi trecand la brutaritul traditional, acesta experienta fiind probabil una dintre cele mai faine si mai aducatoare de satisfactii dintre toate experientele mele culinare de pana acum.

Practic, putine lucruri pot rivaliza cu mirosul de paine proaspat scoasa din cuptor, iar faptul ca painea a iesit din mana ta dupa ce ai amestecat niste ingrediente banale (apa, faina si sare, plus eventual drojdie in cazul in care nu folosesti maia), dupa ce ai framantat-o si ai urmarit-o cum dospeste si dupa ce ai pandit la usa cuptorului sa vezi cum se rumeneste, este pur si simplu priceless (cine a facut vreodata paine de casa stie exact despre ce vorbesc, iar cine nu a facut pana acum, sper sa afle cat de curand :)).

TAGINE DE VARA CU MIEL, LEGUME SI MENTA

Deoarece a trecut ceva vreme de la ultima reteta de tagine postata, m-am gandit ca n-ar fi o idee tocmai rea sa scot din nou la lumina elegantul meu vas tagine Emile Henry si sa prestez o reteta oarecum de sezon si in acelasi timp usor diferita de retetele de tagine clasice, care in marea lor majoritate contin ingrediente dulci (miere, curmale, gutui, caise, prune uscate, etc) si spicy (in principal harissa, dar si scortisoara, ghimbir, etc).

Pana sa va spun exact despre ce e vorba in aceasta reteta, va invit sa aruncati mai intai un ochi pe acest post, in care am povestit mai pe larg despre tagine, atat despre vasul specific cat si despre metoda de gatit (ambele purtand acelasi nume). De asemenea, repet sfatul calduros de a achizitiona cat mai curand un vas tagine, daca nu pentru voi, atunci macar drept cadou pentru cineva pasionat de gatit, deoarece va garantez ca acest cadou va impresiona la maxim destinatarul (eu unul cred ca am facut cadou vreo 3-4 vase tagine Emile Henry de la Kitchen Shop in ultimii doi ani).

PLACINTA ARDELENEASCA PE LESPEDE (PENTRU PROVOCAREA "RETETE TRADITIONALE ARDELENESTI" BY ELECTROLUX)

Dupa cum am mai scris la vremea respectiva, campania dezvoltata de prietenii de la Golin Harris pentru Electrolux imi este una dintre cele mai dragi campanii dedicate blogosferei culinare, motiv pentru care trebuie sa recunosc ca m-am intristat putin cand am vazut noua directie, cu teme culinare impartite pe zone geografice, mai ales ca prima zona din program a fost Moldova, zona cu care eu din pacate n-am prea mari legaturi (am ajuns in Moldova ca turist pentru prima oara in viata mea de abia toamna trecuta).

Ei bine, iata ca in fine a rasarit soarele si pe ulita mea, noua provocare Electrolux avand ca tema retetele interesante din Ardeal, loc unde am copilarit la coada bivolitelor (ah, ce mai calaream saracele animale si ce ne mai balaceam cu ele in cate o baltoaca din valea satului, ca sa nu mai spun ce ne mai infruptam din laptele proapsat muls, "netras de grasime ca ala de la Bucuresti", cum ne zicea bunicul, de la sfarsitul verii ne intorceam acasa cu pete albe pe fata de la grasimea din lapte, cat si cu un accent de Salaj condimentat cu tot felul de expresii care mai de care mai putin ortodoxe :)), si unde am avut parte de tot felul de bunatati gatite de bunica, precum zama de mazare (supa de fasole verde dreasa cu rantas si smantana), balmosul (mamaliga "goala" facuta din malai fiert in zerul ramas de la branza de oaie, o nebunie culinara pe care am descoperit-o si in Bucovina de altfel), pita cu unsoare si boia, topala (ciulamaua) de hribi proaspat culesi din padure, buretii usturoi (adica iuti) copti pe ler (plita cu lemne) si umpluti cu branza de burduf sau slana afumata cu salata de porodici (adica rosii) din gradina, insa placintele dospite si coapte pe lespede mi s-au intiparit cel mai tare in memorie ca fiind arhetipul culinar ardelenesc, motiv pentru care m-am decis sa "smulg" reteta mostenita de mama de la bunica si sa o impartasesc cu voi in cele ce urmeaza.

SOMON SOUS-VIDE, GATIT IN APA CALDA DE LA ROBINET

Daca ati avut inspiratia sa urmariti duminica aceasta pe Digi24 emisiunea "Sanatatea in bucate" (realizata de bunul meu prieten Marius Tudosiei, cel dintai bacan al tarii si viitor super-star TV :)), inseamna ca ati avut ocazia sa ma vedeti pregatind si povestind cat m-am priceput eu mai bine aceasta reteta in fata camerelor de filmat, deoarece am avut onoarea sa fiu primul invitat al lui Marius in noua sa emisiune (care din pacate - sper eu ca doar momentan - nu este disponibila pe net, asa ca daca ati ratat difuzarea, va trebui sa cititi mai intai cartea si sa asteptati pana apare filmul :)). [LATER EDIT: emisiunea este disponibila pe net aici; povestea somonului este in partea a doua a emisiunii]

In paranteza fie spus, "Sanatatea in Bucate" este o emisiune foarte simpatica, instructiva si relaxata, si asta nu o spun doar pentru ca sunt prieten cu Marius, ci pentru ca emisiunea chiar aduce un suflu proaspat in peisajul destul de trist al cooking show-urilor de pe televiziunile noastre (ca o paranteza la paranteza, am dat recent de o emisiune subtitrata pe Paprika TV si era sa cad de pe scaun de fericire, da' au revenit rapid la dublajul ala mizerabil, gen Irina Nistor, si mi-a trecut…)

Dar zic sa revenim la ale noastre si, inainte sa trec la reteta propriu zisa, sa va povestesc mai intai cateva lucruri interesante despre tehnica gatitului sous-vide, tehnica ce este din ce in ce mai populara, atat printre chefs cat si, in ultima vreme, chiar si printre amatorii pasionati de gatit.

PEKING DUCK, CELEBRA RATA CHINEZEASCA RUMENITA LA CUPTOR

Dupa atata amar de iarna si munti de zapada peste blog, iata ca a venit si vremea iesitului din hibernare acum, o data cu ghiocelu'. Si pentru ca un asemenea moment merita sarbatorit cu un post pe masura, m-am decis sa pun tastele la treaba si sa va povestesc in fine indelung amanata reteta de Peking duck, mai ales ca tot am intrat in anul nou chinezesc de curand.

Peking duck, adica rata a la Beijing, este probabil cel mai spectaculos mod de preparare a ratei si, ca orice lucru spectaculos, presupune un efort pe masura. Practic, rata Peking este o rata botezata cu o glazura speciala, apoi lasata la uscat pana ce pielea aproape se transforma in pergament, dupa care este rumenita la cuptorul traditional cu foc deschis de lemne aromate, pana ce pielea capata un luciu specific si o culoare de rosie intensa, undeva intre lemnul de cires si cel de mahon lacuit (mie unul imi place sa spun ca rata Peking arata ca o vioara bine lustruita :)).

Deoarece procesul traditional de preparare este extrem de laborios si indelungat, rata Peking trebuie comandata cu o zi inainte, asta daca nu aveti drum pe la Beijing, unde exista niste restaurante fabuloase, vechi de cateva sute de ani, care servesc exclusiv acest preparat minunat.

Desigur, ca orice lucru bun, acest preparat a generat o serie intreaga de versiuni care sa-l faca mai accesibil, atat ca pret cat si ca durata de preparare, cel mai relevant exemplu fiind ratele glazurate si rumenite ce atarna prin geamul restaurantelor chinezesti din toata Asia si din cartierele chinzesti din marile orase.

pseudo-Pekin duck intr-un food court din Singapore